Legatura cu sufletul

Mai deunazi, citeam un articol despre felul in care isi exprima iubirea cainii fata de stapanii lor - http://perfect-ask.com/10-moduri-in-care-cainele-tau-isi-exprima-dragostea-sa/ - si nu-mi dadeam foarte bine seama ce anume ma intriga citindu-l. 

Sunt ferm convinsa ca autorul a fost plin de bune intentii atunci cand l-a scris, ba, mai mult, in calitate de super fericita partenera a 2 sufletele de cateluse, subscriu cu totul la cele spuse acolo.

Ceea ce m-a intrigat a fost intrebarea retorica pe care nu mi-am mai putut-o scoate din suflet de atunci, si anume: chiar atat de rau am pierdut legatura cu sufletul incat avem nevoie de traduceri si de interpretari (ale mintii) pentru gesturile animalutului care ne insoteste prin viata??

Adica sufletul nostru nu mai simte direct ceea ce i se transmite, mai ales iubirea si are nevoie de dictionar?? Atat de mult ne-am transformat in sclavii mintilor incat nu mai stim sa simtim direct?

De cand universul mi-a daruit-o pe cea mica, pe Bella, m-am minunat continuu de cat de mult ma privea, spunandu-mi ca, probabil, nici ambii parinti, la un loc, nu m-au studiat atat ca a facut-o si continua sa o faca ea! Sunt momente in care nici nu mai stiu cine se uita la cine, atat de mult ma topesc in adancimea ochisorilor ei…

Mai in gluma, mai in serios, ma gandeam ca stie si de cate ori misc din nas pe ora sau pe zi… dar nu era asta, ci simteam din adancul sufletului cat de mult ma iubeste studiindu-ma pana cand adormea sau urmarindu-ma peste tot prin casa sau asezandu-se pe piciorul meu atunci cand imi gaseam tihna in vreo carte sau chiar in meditatie…

Si simteam pana in rarunchii inimii cat de topita este de iubire atunci cand o lasam semi-adormita pe pat, cu capsorul pe vreo bluza sau tricou care-mi purtau mirosul, cand ma pregateam sa plec din casa, spre programul zilnic. Sau uitandu-se dupa mine din mijlocul holului sau al unei camere, parca transmitandu-mi si vreo urare de “Zi buna si sa vii repede inapoi”! 

E adevarat, nu am avut nevoie de niciun dictionar pentru a interpreta toate manifestarile astea, Slava Domnului!, dar am avut nevoie de putina introspectie atunci cand am citit articolul.

Si mi-am dat seama ca, din pacate, nu ne invata nimeni – cel putin in societatile europene – sa ne calibram inimile, sa  fim in permanenta legatura cu ele, sa simtim inainte de a gandi…

Nici parintii, nici şcoala, nici societatea nu ne invata despre aceasta legatura, orientandu-ne, din pacate, preponderent spre minte, prin “nu e frumos sa faci asa” sau “asa e bine/rau/frumos si asa nu"… sau prin “daca iei premiul intai, primesti bicicleta”, canalizandu-ne toate eforturile spre note, la toate disciplinele, indiferent daca avem vreo inclinatie sau nu pentru ele. Poate ca sufletul nostru de atunci ne spune: “cat de mult imi place geografia sau istoria sau literatura”, insa noi suntem calati inspre a face orice compromis cu noi insine si cu matematicile, pentru care n-avem niciun fel de inclinatie sau cu altele, asemenea, vazand in fata ochilor doar bicicleta promisa.

Sa fim sinceri: cati parinti ar intelege sa accepte note mai mici la materiile neindragite de micut, sustinandu-l in schimb sa faca poate chiar performanta in altele?

Sa mai discutam catre ce este orientata scoala si sistemul educational? Sau societatea, mediul in sine? Inutil!

De cate ori ne intrebam atunci cand avem de luat o decizie: “ce simt in legatura cu asta”?

Oare de cate tragedii am fi feriti daca am “auzi” mesajul disperat al inimioarei, care incearca, biata, sa ne dea semne ca, poate, nu e cea mai buna decizie… fie printr-o strangere de inima sau printr-un nod in gat sau printr-o stare neplacuta…

Ne casatorim si ne traim vietile urmandu-ne mintea, de cele mai multe ori… vestea buna, pentru ca exista intotdeauna, e ca, intr-o forma sau alta, sufletul isi reintra pe deplin in drepturi, mai devreme sau mai tarziu, this life or another… vestea proasta, pentru ca exista si partea asta, din pacate, e ca se intampla prin si dupa suferinte mai mici sau mai mari, in functie de cat de mult ne-am indepartat de el, de suflet, de esenta noastra Divina!

Ce sa mai fie de spus??

Pai, sa invatam, incetuc-incetuc, sa ne ascultam sufletele.

Si, mai ales, sa avem rabdare in demersul nostru… dupa ani si zeci de ani in care ne-am indepartat de el, ne ia ceva timp sa-l recalibram, sa-l redeschidem, sa-l redescoperim, sa-l simtim, sa-l iubim, sa-i invatam sfaturile, atat de pretioase si de inspre binele nostru, sa fim una cu el, dincolo de minte…

Astfel incat sa simtim, de exemplu, direct iubirea, fara sa fie tradusa prin coduri si conventii materiale (gen “ma iubesti daca…”) sau sa simtim ca este natural si firesc sa fim buni, iertatori, blanzi, toleranti, fara sa avem nevoie de justificari mentale pentru asta… pentru ca ele exista acolo, in noi, in suflete si nu trebuie sa ne justifice nimeni naturaletea trairii lor!

"...caci nu acesta este raspunsul!"

DECEMBRIE 26, 2015 

In aceasta minunata seara de Sfanta Sarbatoare, un suflet minunat de frumos si de generos m-a indemnat: „Uite o idee despre care sa scrii”, fara sa stie ca exact la asta ma gandeam de o vreme :).

Undeva, in mintea universala sau in subconstientul colectiv, exista aceleasi idei, aceeasi intelepciune, universal valabile pentru noi, toti! Ele ajung la noi in functie de cat suntem de deschisi, in functie de ceea ce avem de invatat, de integrat in noi insine pentru ca, apoi, prin aplicare continua si perseverenta, sa oferim si celorlalti spre transformarea intregului din care suntem parte!

Stateam si reflectam la sirul lung si, aparent, nesfarsit de dorinte pe care le-am tot avut in vietile noastre. Dorinte mai mult sau mai putin materiale, de diferite forme, despre care credeam ca, obtinandu-le, ne vor face fericiti.

Copii fiind, ne doream jucarii, mereu si mereu altele… Apoi, carti, haine sau cine stie ce obiecte sau instrumente prin care visam sa fim fericiti… De cate ori nu ne-am spus: „Doamne, daca as vedea filmul cutare sau daca as merge la vara la mare, as fi cea sau cel mai fericit din lume!”

Cu trecerea anilor, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult, poate doar pretul dorintelor noastre :). Jucariile au devenit case, masini, soti sau sotii, familii pe care ni le doream stabile si inchegate, pozitii de top in structurile in care eram incartiruiti, vacante exotice, mancaruri din ce in ce mai sofisticate si puteti completa voi lista cu ceea ce gasiti pe listele nesfarsite adresate lui Mos Craciun :).

Ei bine, si eu, ca multi dintre noi, am primit… din belsug. De cele mai multe ori, dorintele mi-au fost indeplinite, doar ca, pe masura trecerii anilor, am observat ca, desi depuneam efort ca sa obtin ceea ce-mi doream, bucuria pe care o simteam in momentul in care ajungeam sa-l obtin era extrem de scurta, parca din ce in ce mai scurta…. Privind retrospectiv, imi dau seama ca ma simteam, efectiv inconstient, ca intr-o cursa continua dupa „a avea”, „a obtine”, de parca aveam o lista interminabila de bifat.

Acum cateva luni, mergand prin tara, avand sansa sa parcurg un drum minunat, prin Defileul Oltului, ceva din interior a facut sa-mi explodeze sufletul… A fost un moment din „acela”, de „Ahaa”, pe care il stim cu totii! Am inteles, intr-adevar, semnificatia acelui „Fericirea este calatoria, nu scopul sau destinatia” :). Si-atunci am privit, pentru prima oara cu adevarat, desi mai trecusem pe acolo de zeci de ori, maretia muntilor si frumusetea copacilor care-i imbraca si albastrul cerului si Lumina soarelui, dar, pentru prima oara, frumusetea asta era undeva si in interior, parca se stabilise o legatura intre interior si exterior…

Alergam toata viata, muncim pana uitam de noi insine, de sufletele noastre, dupa diplome, functii, pantofi sau tinute dupa ultima moda, facem tot ce ne sta in putinta sa ajungem la casa sau vacanta sau partenerul visurilor noastre, visam la fericirea pe care o vom simti mereu intr-un viitor cand le vom obtine pentru ca… pur si simplu pentru ca Universul vrea sa ne invete, prin iluzorialitatea acestei fericiri, care dispare ca un balon de sapun, ca nu aceasta este cheia!! Ca nu acesta este raspunsul!!

Raspunsul este in noi insine, mereu!! In fericirea si bucuria din noi insine!! Pentru ca mereu vor fi alti pantofi sau alte case sau alte masini mai la moda decat ale noastre sau alti barbati sau alte femei mai „frumosi sau mai frumoase” sau mai tineri sau mai cine stie cum ne dorim noi sa fie… uitand sa ne bucuram de clipa de fata, fiind prezenti cu toata fiinta noastra in ea!! Caci doar in ea ne putem manifesta cu adevarat liberul arbitru, alegand bucuria si fericirea de a fi, si nu de a avea!!

Intelepciunea oricarei scoli ne invata sa ne intoarcem atentia spre interiorul nostru pentru ca orice vine din exterior nu este al „nostru” pana cand nu-l gasim in noi insine! 

De aceea, va doresc din tot sufletul sa va implineasca Mosul toate dorintele…. pentru ca, afland ca nu acestea sunt cheia adevaratei fericiri, s-o gasiti pe cea autentica, pe cea de dincolo de vremuri!

DECEMBRIE 26, 2015 

Despre calea grea sau calea usoara in relatii, si nu numai

Povesteam mai deunazi cu o colega despre felul in care alegem sa ne comportam in relatiile noastre, indiferent de natura lor si observam, cu stupoare, ca, de cele mai multe ori, cand nu ne place ceva, alegem sa renuntam mult prea usor la prieteniile noastre, la partenerii de viata, de cuplu, chiar daca o facem sufleteste, mental sau chiar fizic.

Adica, daca un prieten ne spune ceva care ne doare (sunt multe de spus si despre "pe cine doare, de fapt? Cine este cel caruia i se pare ca este ranit?", insa povesti-vom despre asta cu alta ocazie), prima reactie, de multe ori, este sa intoarcem spatele, sa incheiem orice discutie, ca niste copii care-si iau jucariile si pleaca :).
Sau, daca partenerul de viata spune ceva sau actioneaza intr-un mod care nu este pe placul nostru, incepem sa strangem "bile negre" undeva, sub un covor imaginar, care, in momentul in care trec de cantitatea limita suportata de interiorul nostru, se transforma intr-un veritabil taifun pe nume "cearta". Partea proasta a acestor evenimente e faptul ca, precum cataclismele naturii, lasa urme, din pacate deloc placute.

Printr-un necunoscut mie inca mecanism, alegem de cele mai multe ori, din pacate, calea usoara, care inseamna intoarcerea spatelui, incheierea relatiei, in loc de calea grea, care, desi implica mai mult efort si cere dedicatie si perseverenta, ne poate rasplati cu infinite satisfactii interioare venite atat din propria noastra crestere, cat si din faptul ca relatia insasi este, astfel, imbogatita. 

Daca privim cu obiectivitate experientele noastre, putem recunoaste in mod deschis ca alegerea caii usoare ne aduce, de cele mai multe ori, si suferinta, perceputa mai mult sau mai putin intens in functie de natura relatiei, de vechimea ei si, mai ales, de cat de deschisi sufleteste am fost fata de persoana si fata de relatia in sine. Daca ne-am deschis si am daruit mult, suferim mai mult dupa incheierea ei si invers.

Ei bine, calea grea presupune, inainte de orice, sentimente autentice fata de cel cu care relationam, indiferent ca ne este ruda, coleg, prieten sau partener de viata. De aici, apare si dorinta interioara de a merge mai departe, de a depune eforturi pentru ca relatia sa continue intr-un mod armonios, in care ambele persoane sa poata experimenta fericirea si implinirea interioara.

Si putem face asta in primul rand comunicand, intr-un mod asertiv, deschizandu-ne fata de celalalt cu incredere, invitandu-l astfel si pe el sa faca la fel. Ne poate impiedica frica, insa asta induce din start ideea de competitie, uitand ca nu avem nimic de pierdut sau de castigat.

Avand rabdare, intelegere si incredere, universul interior al celui de langa noi ne poate revela un copil interior poate la fel de speriat ca si noi :), dar doritor de aceeasi iubire ca si noi. Faptul ca nu suntem mereu foarte priceputi in a ne alege cele mai bune cuvinte sau tonul cel mai pasnic si ingaduitor sau atitudinea cea mai constructiva nu inseamna ca ne suntem dusmani unii altora, ci simpla nepricepere sau necunoastere a acestor lucruri, care poate fi invatata si exersata manifestand compasiune si intelegere fata de noi insine si fata de ceilalti, care sunt ca si noi, de altfel.

Pana si aici se poate observa cum functioneaza "Legea celor 5 elemente", universal valabila in tot ceea ce exista, iar felul in care a prezentat-o Maestrul Cezar Culda la unul dintre cursurile lui mi-a explicat diferenta intre calea usoara si cea grea. 
Calea usoara inseamna sa lasi lucrurile oarecum neterminate, sa le opresti inainte de a aparea transformarea, specifica Pamantului, dorind ca lucrurile sa ramana mereu ca la inceput, in faza initiala, specifica Lemnului.
Calea grea inseamna sa mergi mai departe, prin introspectie si analiza asupra valorilor din relatia respectiva, caracteristice Metalului, urmand ca, in timp, intelepciunea Apei sa-si spuna cuvantul, conducand relatia spre un nou nivel, mai bogat si, implicit, mai puternic.

Scriind, mi-am dat seama ca la fel tindem sa procedam in foarte multe aspecte ale vietii noastre. La fel procedam si cand incepem sa citim o carte si n-o ducem la bun sfarsit, incepand si o alta, pe care, de asemenea, n-o terminam sau cand suntem tentati sa invatam mai multe lucruri deodata, fara sa fim constienti de faptul ca nu le putem face pe toate la un nivel cel putin satisfacator. Si ne oprim, alegand calea usoara, incepand din nou si din nou altceva...

Evolutia noastra si a universului insa au nevoie de intelepciunea Apei, care ne invata care este Calea Corecta!

Cultivarea caracteristicilor celor "Cinci Elemente"

Exista in Bazi conceptul de "Yong Shen" sau "Zei utili", care ne spun care sunt elementele care ne echilibreaza cel mai repede harta natala, referindu-se in principal la calitatile specifice care este necesar a fi cultivate de catre noi pentru a ne echilibra toate aspectele vietii, indiferent daca vorbim despre aspecte relationale, bogatie si prosperitate, creativitate si felul in care ne exprimam darurile si talentele innascute sau dobandite prin studiu si cunoastere.

Inainte de a va spune ceea ce am observat in urma analizelor personale efectuate pe mai multe harti BaZi, ale mai multor persoane, o foarte scurta introducere in Metafizica Chineza.

Metafizica Chineza cuprinde o serie de studii si discipline, numite "Cele Cinci Arte" sau Wu Shu si acestea sunt: 
- Arta Muntelui - Shan - unde sunt incadrate artele martiale chineze: Qi Gong, Tai Chi, tehnicile de meditatie chineze etc.;
- Arta Divinatiei - Bu - unde vorbim despre Yi Jing, Zhou Yi si alte tehnici de divinatie specifice;
- Arta Medicala - Yi - acupunctura si Medicina Traditionala Chineza, in ansamblul ei;
- Arta Decodificarii Destinului - Ming - in care se incadreaza BaZi - Cei Patru Stalpi ai Destinului, ZeRi - Arta Selectarii Datelor, Qi Men Dun Jia sau arta de a face ceva anume la momentul potrivit pentru a obtine un rezultat;
- Arta Fizionomiei - Xiang - din care fac parte Mian Xiang sau Arta Interpretarii Fizionomiei Omenesti si Feng Shui.

Toate aceste arte pornesc de la conceptul de baza al celor "Cinci Transformari" sau al celor "Cinci Elemente" sau "Cinci Faze" sau "Cinci Procese", denumite traditional "Wu Xing". Este vorba despre ciclurile celor cinci elemente, si anume: Lemnul, Focul, Pamantul, Metalul si Apa.
Aceste "Cinci Transformari" reprezinta cele cinci faze transformative ale Qi-ului si a fost folosit pentru a descrie interactiunile si relatiile dintre fenomene.
Exista astfel ciclul de productie, slabire si control, in care fiecare element produce, slabeste sau controleaza un altul.

Printre caracteristicile generale ale elementelor se pot enumera:
- pentru Lemn: blandetea, cresterea, vitalitatea, dezvoltarea, vointa;
- pentru Foc: pasiunea, ezoterismul, metafizica, eleganta;
- pentru Pamant: stabilitatea, increderea;
- pentru Metal: altruismul, compasiunea, prietenia, dreptatea, justitia si
- pentru Apa: gandirea, inteligenta, mintea, emotiile, intelepciunea, creativitatea.

Ei bine, conceptul de Yong Shen sau de "Zeu util" se refera la elementul sau elementele de care o harta BaZi are cel mai mult nevoie pentru a o aduce in echilibru. Daca pornim de la faptul ca harta BaZi a unei persoane reflecta totul despre ea insasi - caracter, relatii, modul in care interactioneaza cu ceilalti, aspectele financiare, copiii, partenerii, creativitatea, sanatatea, puncte forte, puncte slabe si, mai ales, care sunt elementele care pot influenta destinul persoanei -, intelegem usor ca acesti "Zei Utili" ne sunt de mare ajutor pentru a ne echilibra pana la urma chiar destinul!

In timp, analizand si studiind diferite situatii, am observat faptul ca, din pacate, in marea majoritate a cazurilor, ne este extrem de greu sa activam acesti "Zei". Ce inseamna, in mod clar, aceasta activare? Inseamna a adopta acele trasaturi corespunzatoare elementelor stabilite a ne fi absolut necesare pentru a ne fi bine, inseamna a pune in practica activitatile recomandate, inseamna a ne adauga noua insine plus valoare si, pe cale de consecinta, Universului intreg!!

De exemplu, unei persoane careia i se stabilesc drept "Zei Utili" elementele Apa si Lemn, pe una dintre polaritatile lor - Yin sau Yang sau pe ambele, daca activeaza caracteristicile elementelor respective controlandu-si emotiile, dezvoltandu-si creativitatea (pentru Apa) si fiind mai blanda, dezvoltandu-si vointa, invatand mai mult, dezvoltandu-se (pentru Lemn), cu siguranta multe dintre problemele cu care se confrunta aceasta persoana cel putin se atenueaza, daca nu chiar dispar.

Sau, unei persoane careia i se stabilesc Pamantul si Apa drept "Zei Utili", daca isi dezvolta increderea in sine si in ceilalti, precum si daca isi controleaza emotiile, daca isi dezvolta si foloseste in mod constructiv creativitatea, cel putin aspectele care tin de relatiile acesteia cu mediul si cu lumea care o inconjoara, daca nu si cele care se refera la ceea ce daruieste lumii, la exprimarea darurilor si abilitatilor sale, se vor ameliora.

Din pacate, am observat si eu ceea ce au observat si Maestrii nostri, si anume faptul ca ne este extrem de greu sa activam aceste calitati in noi! Si stau si ma intreb de ce trebuie sa fie asa, fiind ferm convinsa ca intelepciunea apei imi va revela si raspunsul cand voi fi pregatita.
Adica de ce ii este extrem de greu cuiva care are de invatat lectia generozitatii si a daruirii, de exemplu, sa o aplice atat de greu sau cuiva caruia i se recomanda sa invete gaseste orice altceva mai bun de facut, insa nu invatatul? Sau cuiva caruia i-ar fi cu mult mai bine daca s-ar deschide catre ceilalti sau daca ar cultiva compasiunea, prietenia de ce ii vine atat de greu sa le aplice?

Un prim raspuns imi vine din magnifica "Din tainele vietii si ale universului", a lui Scarlat Demetrescu, din care invatam ca doar prin suferinta putem evolua.
Un al doilea vine din psihologie si din observarea rezistentelor personale care incearca sa ne franeze din drumul propriu, daca nu chiar sa ne abata de la el.
Un al treilea din religie, oricum s-ar numi ea, care ne ispiteste prin tot felul de duhuri, entitati si energii mai putin luminoase, atrase pana la urma prin rezonanta de aspectele nerezolvate din noi insine, fie ca este neincredere, lipsa stimei de sine, prea putina noastra credinta sau iubire de sine si de aproapele nostru si altele.

Universul ne ajuta in permanenta, daruindu-ne sfatuitori, terapeuti, tehnici si metode prin care putem afla raspunsuri la intrebarile noastre, despre cum ne putem ameliora si imbunatati ceea ce suntem, in totalitate, iar BaZi-ul este un astfel de instrument, care ne ajuta enorm... daca ne deschidem catre el si daca ascultam de sfaturile lui!

Dragostea este un punct de vedere pozitiv

Citeam o carte de-a lui Burt Goldman, "Supermintea cuantica - Formula iertarii", la fel de geniala ca si celelalte, ca si autorul in sine, de altfel! Marturisesc ca sunt o mare admiratoare a descoperirilor sale, intre care quantum jumping - tehnica saltului in universuri alternative pentru a intalni versiuni alternative ale noastre, folosindu-ne de abilitatile si cunoasterea lor mi se pare absolut fascinanta!

Ei bine, mi-au placut si am folosit cu succes multe dintre metodele prezentate de el, insa nu despre asta simt nevoia sa vorbesc acum, ci despre faptul ca "dragostea este un punct de vedere pozitiv".
Povestea Burt aici despre nenumarate experiente pe care le-a avut cu cupluri pe cale sa divorteze, pe care a reusit in mod miraculos sa le faca sa renunte la despartire. Cum? Rugandu-i pe ambii parteneri sa faca o lista cu 10 lucruri pe care le apreciaza la celalalt!!
Si mi-am spus: "Woow, ce super ar fi daca toate cuplurile decise sa se desparta ar face asta... cu siguranta ar scadea considerabil rata divorturilor!"

Meditand putin la aspectele astea, Universul, buclucas ca intodeauna, mi-a adus in cale diverse experiente in care, aplicand principiul "celor 10 lucruri pe care le apreciez", am evitat suferinta unor divergente pe care nici nu le doream, de altfel.

Si m-am gandit cum ar fi daca, atunci cand aflati ca anumite cunostinte, poate chiar prieteni, clevetesc sau barfesc sau spun lucruri neadevarate despre voi, va aduceti in minte aspecte pozitive ale persoanelor? Va spun din experienta ca imaginea capata instant culori mai calde :).

Uneori, prieteni aflati in suferinte mari, uitand parca de iubirea de sine si de compasiunea fata de propria persoana, aleg, in momente de cumpana, sa se burzuluiasca la noi, gasindu-ne pe noi sau pe intregul univers, nici nu conteaza, vinovati pentru toate necazurile lor. Ei bine, cum ar fi daca atunci ne-am aminti ca poate sunt prieteni loiali sau sinceri sau ca sunt oameni minunati prin calitatile pe care le au sau orice stiti ca manifesta pozitiv persoana? Sunt ferm convinsa ca multe dintre suferintele lumii ar disparea!

Inainte de a ridica piatra gandului negativ la adresa cuiva care ni se pare ca manifesta orgoliu, refuzand ajutorul oferit, sa ne amintim ca este o fiinta minunata, un prieten care ne-a ajutat poate de multe ori in momente de cumpana si sunt ferm convinsa ca gandul negativ dispare ca prin farmec!

Dincolo de orice auto-analiza pe care ne-am putea-o face, gandindu-ne la aspectele propriei umbre neasumate, inainte de a ne supara pentru ca cineva apropiat a actionat intr-un mod negativ, sa ne amintim de aspectele pozitive ale persoanei, care exista in fiecare din noi. Sa nu uitam ca Lumina fara intuneric nu poate fi revelata!

E principiul pozitivismului aplicat in viata de zi cu zi, in relatiile noastre, de orice fel ar fi ele.

Avem colegi care ne calca pe nervi sau cel putin asa ni se pare noua! Daca ne gandim la ceva care ne place la el, pe care-l admiram, intreaga noastra perceptie si vibratie interioara isi schimba polaritatea, de pe minus pe plus. Instantaneu!

Si inima parca ne e mai usoara, parca si zambim mai mult, descoperind, in timp, ca viata chiar este frumoasa :)!

‘jumping’ into alternate universes, meeting alternate versions of yourself, and using their wisdom and skills to live your ideal life - See more at: http://www.quantumjumping.com/about#sthash.KxiB6GOJ.dpuf

‘jumping’ into alternate universes, meeting alternate versions of yourself, and using their wisdom and skills to live your ideal life - See more at: http://www.quantumjumping.com/about#sthash.KxiB6GOJ.dpuf

‘jumping’ into alternate universes, meeting alternate versions of yourself, and using their wisdom and skills to live your ideal life - See more at: http://www.quantumjumping.com/about#sthash.KxiB6GOJ.dpuf

Cateodata iese, cateodata nu....

Cateodata iese, cateodata nu...

Cu totii am avut si avem dorinte... Mai mici, mai mari, mai simple, mai complexe. Unele s-au implinit, la altele am renuntat in timp, unele urmeaza sa se implineasca...
Vi s-a intamplat si voua, cu siguranta, sa vi se implineasca o dorinta exact atunci cand nu va gandeati la ea, cand gandurile si energia voastra erau orientate intr-o cu totul alta directie si poate ca ati exclamat, muti de uimire, asa cum am facut-o si eu adesea: "Pfui, ce chestie... cand nici cu gandul nu gandeam s-a intamplat!"

Ei bine, de ceva vreme mi-am facut un subiect de meditatie asupra mecanismului in care ne sunt implinite dorintele si visele. Pentru ca vremurile pe care le traim au deschis larg portile subiectelor gen "Legea atractiei", despre care stim cu totii, care cuprind in ele tehnici mai simple sau mai elaborate despre cum se pot manifesta anumite dorinte in viata noastra, fie ele lucruri, relatii, pozitii sociale, functii, vacante, sanatate, fericire si altele asemenea, am incercat si eu sa le folosesc.
Uneori am folosit vizualizari in stari profunde ale mintii, alteori proiecte Reiki, uneori am rostit rugaciuni, mantre sau invocatii catre entitati superioare, angelice, Divine, fraze adresate subconstientului si multe altele. Ei bine, asa cum ne-a indrumat Cel venit sa ne invete Iubirea, le-am cercetat si observat, in timp, pe toate.

Concluzia? A fost simpla. Cateodata iese, cateodata nu :).

Si-atunci m-am intrebat, firesc, de ce nu se implinesc unele dorinte? Care este mecanismul materializarii lor? 
Si raspunsul a sosit atunci cand am fost pregatita sa-l primesc.

Observand apoi ca unele dorinte se implinesc, insa poate putin mai tarziu decat mi-as fi dorit "eu", am inteles ca exista factorul "timp" care este randuit de Divinitate tocmai pentru a ne putea invata si deprinde cu atotputernicia Voii Sale. Mai clar si specific: totul se intampla exact atunci cand este Voia Divinitatii sa se intample, Slava Domnului!!

Si am recunoscut, odata in plus, genialitatea sistemului de legi care guverneaza Universul!! Pai, cum ar fi o lume in care s-ar intampla instant toate cele care ne trec prin minte??? Brrrr, ma ia si cu frig... Un haos total!!
O lume in care toate fricile sau grijile noastre s-ar materializa, o lume in care s-ar implini toate dorintele venite din atasamente ce nu ne-ar aduce decat suferinte, o lume in care gandurile noastre mai putin conforme cu morala ar prinde viata, o lume in care li s-ar intampla celor dragi ceea ce credem noi ca le e benefic, traind astfel viata noastra in loc sa si-o traiasca pe a lor, o lume statica, in care nu ne-am schimba noi pe noi insine spre a deveni variantele noastre imbunatatite sau nu ne-am schimba casele, job-urile, destinele din frica de nou care ne paralizeaza de multe ori pana si respiratia...
Sa fim seriosi!! Slava Cerului ca nu ne-A daruit o atat de mare putere!!

In plus, n-ar fi blasfemic daca am avea o asemenea putere incat sa decidem chiar si "cand" sa ne implinim dorintele?
Prin darul liberului arbitru putem face orice ne sta in putinta, in calitate de oameni, sa ne indeplinim un vis... Ne pregatim, mergem, actionam - desi chiar si astea sunt, paradoxal, randuite sa se intample tot "cand" vrea Divinul sa se intample, insa rezultatul final, nota, rezolutia apare doar cand e Voia Lui!

Si ce-avem noi de facut pana atunci? Sa cultivam in permanenta virtutile!
RABDAREA, INCREDEREA, CREDINTA si DETASAREA sunt atat de importante incat fara ele ne putem pierde extrem de usor busola cu ajutorul careia ne putem orienta in viata!!

Rabdarea inseamna sa recunoastem si sa admitem ca ultimul cuvant il are Bunul Dumnezeu sau Divinitatea sau Forta Suprema sau Allah sau cum vreti sa-i spuneti!

Rabdarea inseamna smerenie, inseamna a nu manifesta orgoliu prin disperare, tristete, furie sau frustrare atunci cand lucrurile nu merg asa cum am vrea noi sa mearga! Inseamna acceptarea clipei de fata, cu bucurie si recunostinta pentru toate darurile ascunse in ea!

Increderea, asa cum m-a invatat Maestrul Risvan Rusu, e direct proportionala cu credinta in Divinitate si cu credinta in propriile puteri si nu se acorda nici pe baza rezultatelor imediate, si nici pe asteptari, care, intre noi fie vorba, inevitabil aduc suferinta!

Iar detasarea inseamna sa facem tot ce tine de noi si sa ne desprindem de obiectul dorintei noastre, prin acel "daca e sa fie, bine, daca nu e sa fie, la fel de bine".  Detasarea inseamna acest minunat "Amin" sau "Faca-Se Voia Ta, Doamne!"

Atat avem de facut!

Don Miguel Ruiz - RUGACIUNE PENTRU IUBIREA DE SINE

"Astăzi, Părinte al universului, te rugăm să ne ajuţi să ne acceptăm exact aşa cum suntem, fără să ne mai judecăm.

Ajută-ne să ne acceptăm mintea aşa cum este, cu toate emoţiile sale, cu toate speranţele şi visele noastre, cu personalitatea ei, cu felul nostru unic de a fi.

Ajută-ne să ne acceptăm corpul aşa cum este, cu toată frumuseţea şi perfecţiunea lui. Îngăduie ca iubirea noastră de sine să devină atât de puternică încât să nu ne mai respingem niciodată, încât să nu mai punem niciodată piedici în calea propriei noastre fericiri, a libertăţii şi iubirii noastre.

De acum înainte, îngăduie ca fiecare acţiune a noastră, fiecare reacţie, fiecare gând şi fiecare emoţie pe care le manifestăm să fie bazate numai pe iubire.

Ajută-ne, Tată, să ne amplificăm iubirea de sine până când întregul vis în care trăim se va transforma, până când teama şi suferinţa vor deveni iubire şi fericire.

Îngăduie ca iubirea de sine să devină atât de puternică încât să dizolve toate minciunile în care am fost programaţi să trăim, care ne spun că nu suntem suficient de buni, de puternici, de inteligenţi, că nu putem reuşi. Îngăduie ca iubirea noastră de sine să devină atât de puternică încât să nu mai fim nevoiţi să ne trăim viaţa în funcţie de părerile celorlalţi.

Îngăduie-ne să avem o încredere atât de mare în sine încât să facem singuri alegerile pe care le preferăm.

Iubirea de sine va alunga teama în faţa responsabilităţilor pe care le avem faţă de propria noastră viaţă sau a problemelor care pot apărea pe drum. Orice am dori să realizăm, îngăduie să o facem prin puterea iubirii de sine.

Începând de astăzi, ajută-ne să ne iubim pe noi înşine suficient de mult pentru a nu mai permite nici un fel de circumstanţe care să ni se împotrivească.

Ajută-ne să ne trăim viaţa aşa cum suntem, fără să mai pretindem că suntem altcineva, numai pentru a fi acceptaţi de către cei din jur. Nu mai avem nevoie ca altcineva să ne accepte sau să ne spună cât de buni suntem, căci ştim acum cine suntem cu adevărat.

Îngăduie să ne bucurăm – prin puterea iubirii de sine – de ceea ce vedem atunci când ne reflectăm în oglindă.

Îngăduie ca zâmbetul să nu mai părăsească niciodată expresia feţei noastre, amplificându-i astfel frumuseţea interioară şi exterioară. Ajută-ne să simţim o iubire de sine atât de intensă încât să ne bucurăm întotdeauna de propria noastră prezenţă.

Ajută-ne să ne iubim pe sine fără a ne mai judeca, căci judecata nu atrage după ea decât vinovăţie şi auto-acuzare, dorinţa de a ne auto-pedepsi, care ne fac să pierdem perspectiva iubirii tale.

Amplifică voinţa noastră de a ne ierta pe sine, chiar în acest moment. Purifică minţile noastre de otrava emoţională şi de auto-acuzaţii, astfel încât să putem trăi într-o pace interioară şi într-o iubire perfecte.

Îngăduie ca iubirea noastră de sine să fie puterea care să ne schimbe viaţa, transformând-o dintr-un iad într-un rai. Ajută-ne să ne transformăm prin intermediul acestei puteri fiecare relaţie pe care o avem, începând cu relaţia cu noi înşine.

Ajută-ne să ne eliberăm de conflictele cu cei din jur, să fim fericiţi să ne împărţim timpul cu cei dragi şi să-i iertăm pentru orice nedreptate pe care ar comite-o faţă de noi.

Ajută-ne să ne iubim pe noi înşine atât de mult încât să-i putem ierta pe toţi cei care au greşit vreodată faţă de noi.

Dă-ne curajul să ne iubim necondiţionat prietenii si familia, astfel încât relaţiile noastre cu ei să devină absolut pozitive şi pline de iubire.

Ajută-ne să creăm noi canale de comunicare în relaţiile noastre, să scăpăm din războiul controlului, în care nu pot exista învingători sau învinşi. Ajută-ne să lucrăm împreună, ca o echipă, într-un joc al iubirii, fericirii şi armoniei.

Fie ca prin graţia ta, relaţia noastră cu familia şi cu prietenii noştri să aibă la bază respectul şi bucuria, astfel încât să nu mai simţim nevoia să le spunem cum trebuie să gândească şi cum trebuie să se comporte.

Fie ca prin graţia ta, relaţiile noastre amoroase să devină sublime, astfel încât orice clipă pe care o petrecem alături de partenerul nostru/partenera noastră să devina o clipă de fericire.

Ajută-ne să îi acceptăm pe cei din jur exact aşa cum sunt, fără să îi mai judecăm, căci atunci când îi respingem pe alţii, noi ne respingem de fapt pe noi înşine. Iar atunci când ne respingem pe noi înşine, noi te respingem de fapt pe tine.

Ziua de astăzi reprezintă un nou început. Ajută-ne să ne începem din nou viaţa, punând la temelia ei puterea iubirii de sine.

Ajută-ne să ne bucurăm de viaţă, de relaţiile noastre, să explorăm viaţa, să ne asumăm riscuri, să fim vii şi să nu mai trăim cu teama de a iubi.

Îngăduie să ne deschidem inimile faţă de iubire, care este dreptul nostru prin naştere. Ajută-ne să devenim Maeştri ai Recunoştinţei, ai Generozităţii şi ai Iubirii, astfel încât să ne putem bucura de întreaga ta creaţie, acum şi de-a pururi. Amin."

Rabdarea si perseverenta in a fi fericit

Intr-un mod aparent paradoxal, natura umana este astfel alcatuita incat isi indreapta atentia spre Sine, spre universul interior in mod special atunci cand trece prin suferinta, de orice natura ar fi ea - fizica, mentala sau emotionala. Abia atunci incepe sa-si puna intrebari, sa caute raspunsuri, pe care le gaseste mai devreme sau mai tarziu, dupa cum ii este dat fiecaruia.

Asa cum ne sfatuieste de ani buni si Maestrul Cezar Culda, primul pas pe care trebuie sa-l facem spre sanatate sau spre fericire e sa decidem, din adancul fiintei noastre, ca vrem sa fim sanatosi, ca vrem sa fim fericiti. Sa ne deschidem spre starea de sanatate, spre fericire, spre iubire, spre abundenta, spre relatii frumoase si armonioase, avand incredere ca le meritam cu totii! 
Pentru ca nu putem nici macar visa sa fim sanatosi daca, de exemplu, ne tot repetam, noua si Universului intreg, ca "suntem bolnavi" sau "suferim de boala cutare" sau ca "avem nu stiu ce afectiune". 
Sau, daca ne confruntam cu probleme financiare sau relationale, nu ne ajuta cu nimic repetarea la infinit a problemelor pe care le avem, spunand mereu ca "nu am bani" sau "sunt singur" sau "sunt nefericit".

Primul si cel mai important pas spre ceea ce ne dorim in viata este sa ne deschidem spre aspectul respectiv, fie ca este vorba despre sanatate, fericire, iubire, abundenta, realizare, implinire sau succes!
Ei, si tot el ne invata, pas cu pas, cum sa ne schimbam felul de a fi dinspre cel al experimentarii starii de nefericire inspre cel dorit, si anume fericirea. Sa nu mai traim starea de nefericire pentru ca "nu avem..." sau ca "nu suntem...." ceea ce ne dorim, sa nu mai incercam sa cerem, sa luam din exterior, din clipa de fata, sursa fericirii noastre, ci sa oferim clipei de fata, sa ne intrebam mereu ce putem face pentru a darui celorlalti si lumii intregi!

Intelepciunea lumii spune ca aceasta este singura cale spre a fi fericit! Cu totii stim ca, daca ne conditionam starea de fericire de orice este exterior noua - material sau emotional - Universul are grija sa ne joace o festa teribila si sa ne lipseasca de acel lucru sau, uneori, din pacate, chiar de fiinta de care ne-am atasat tot inspre binele nostru, pentru a ne ajuta sa intelegem ca nu suntem pe drumul cel bun, ca nu cautam fericirea reala, autentica acolo unde trebuie, acolo unde se afla ea de fapt. Tocmai pentru ca fericirea reala, autentica, pe care nu ne-o mai poate lua nimeni niciodata se afla in interiorul nostru, nu depinde si nu este conditionata de nimic din exterior!
Ea apare in noi atunci cand decidem sa fim fericiti, indiferent de ce se intampla in afara noastra!

Imi amintesc ca, la momentul respectiv, am fost cat se poate de hotarata sa fiu fericita, sanatoasa, linistita, vesela si bucuroasa, orice s-ar intampla!

Ei bine, observandu-mi trairile ulterioare din viata de zi cu zi, mi-am amintit de ceea ce ne-a spus si Cezar, si multi alti Invatatori ai lumii. Toti ne spun ca trebuie sa avem rabdare pentru ca vom mai trai episoade in care vom fi afectati de intamplari exterioare pentru simplul motiv ca mai avem karma de implinit.
Adica sa nu ne asteptam cumva ca astazi sa luam decizia de a fi fericiti, iar maine deja sa plutim falfaind din aripi ingeresti, eventual si cu halou in jurul capului :).

Vom mai trai episoade in care viata va mai da cu noi de pamant in varii domenii. Prima data, ne putem trezi nauciti trantiti pe caldaramul drumului vietii, nestiind ce ne-a lovit: trenul sau vreun OZN aparut dintr-odata in fata ochilor nostri. Si a doua oara ne putem trezi la fel de buimaciti, intrebandu-ne mirati: "si asta ce-a mai fost?" Si jocul vietii mai poate da cu noi de toti peretii pana cand, daca perseveram in dorinta noastra, ne trezim privind detasati catre un tsunami care tocmai ce ne-a ravasit putin bretonul, zambind in interiorul nostru si avand acel sentiment de deja-vu. Cu rabdare, incet-incet, vor scadea atat intensitatea cutremurelor, cat si frecventa lor... aceasta direct proportional cu starea noastra de atentie, de constienta de Sine si de forta spirituala!

Un proverb chinezesc spunea: 
"Daca vrei sa fii fericit o ora, trage un pui de somn,
Daca vrei sa fii fericit o zi, mergi la pescuit, 
Daca vrei sa fii fericit o luna, casatoreste-te, 
Daca vrei sa fii fericit un an, mosteneste o avere, 
Daca vrei sa fii fericit o viata, ajuta-i pe altii". 

Ei bine, hadeti sa fim fericiti mereu!!

La Multi si din ce in ce mai fericiti Ani!!

Fie ca 2014 sa ne daruiasca tuturor cu mult mai mult frumos si fericire decat putem visa!

 Sa fim sanatosi, bucurosi, veseli si recunoscatori pentru toate darurile pe care le primim, din belsugul Iubirii, in fiecare clipa!

Sa visam, sa speram, sa actionam, sa fim perseverenti si sa crestem frumos, sa fim fericiti daruind doar ganduri, emotii si fapte frumoase!

Amin!

Constienta de Sine si Taijiquan-ul

Citeam astazi dimineata un articol al carui titlu imi atrasese atentia - "Suntem cum mergem!"

Mersul, adica modul in care pasim si calcam, ne defineste sufletul. Intr-un fel merge omul bucuros si intr-alt fel merge omul suparat. Exista un mers al omului bland si un mers al omului iute la manie; un mers al celui smerit si un mers al celui mandru. Intr-un cuvant, miscarile sufletului nostru ne influenteaza pana si mersul; virtutile ne fac mersul masurat si placut, iar patimile ni-l fac vrednic de luat in ras sau chiar respingator.

Si mi-am adus aminte instantaneu despre ceea ce ne invata, printre multe altele, practica Qigong-ului, dar mai ales a Taijiquan-ului, si anume constienta corporala. Imi rasuna in minte si acum vorbele unuia dintre instructorii Maestrului Cezar Culda, cu foarte multa experienta in practica: "Te ajuta sa-ti stapanesti inconstientul astfel incat nici un gest sa nu-l mai faci <fara tine>, sa nu-ti misti nici macar un deget inconstient!" Si asa este!
Este vorba, de fapt, despre acea prezenta in "aici si acum", despre constienta de Sine pe care o obtii practicand; uneori mai repede, daca esti perseverent in practica, alteori dupa ani si ani, daca esti mai lenes... fiecaruia, dupa cum ii este dat!

Mai am enorm de mult de invatat si e departe de mine dorinta de a avea cea mai mica pretentie ca stiu foarte bine aceste lucruri. Sunt si eu, ca multi altii, un simplu invatacel, pe Cale... insa imi amintesc cum ne povestea Cezar despre prezenta Spiritului in noi, care se vede dintr-un simplu gest, din felul in care practicam Taijiquan-ul... se vede daca suntem prezenti in noi sau nu. Si iarasi asa este :)! 

Pentru ca m-am surprins de infinite ori observandu-ma ca am gresit miscarea pentru ca mi-au fugit gandurile in acea clipa in alta parte, aiurea... asa cum m-am surprins de multe ori fiind atenta, avand atentia orientata in propriul corp si, totusi, nereusind sa execut corect miscarea pentru ca un meridian energetic sau mai multe aveau blocaje. Insa, asta este alta poveste. 
Cel mai important este ca, prin practica, blocajele dispar, in mod cert!

Si cai sunt multe: fie prin Taijiquan, fie prin meditatiile din Qigong, fie prin curatari si energizari bioenergetice, prin rugaciune si posturi, prin introspectii interioare, psihanaliza si cate si mai cate tehnici ne-A daruit Bunul Dumnezeu, numai sa vrem s-o facem... daca ne este dat :)!
Ca una care a incercat sa cunoasca, sa inteleaga, sa afle despre tehnicile astea, pot afirma cu certa incredere ca Taijiquan-ul ne ajuta cel mai bine in a fi din ce in ce mai constienti de noi insine, pornind dinspre cel mai grosier nivel, si anume cel material - corpul, apoi gandurile - mintea, emotiile....

Astfel, cu cat mai prezenti in noi insine, cu cat mai constienti de noi, cu atat mersul mai "prezent" astfel incat niciun picior nu poate pasi inainte, inapoi sau in lateral fara de noi, fara atentie, inconstient. Inutil sa spun ca, astfel, niciun accident mai mic sau mai mare nu ar fi posibil... daca ne-am limita doar la aspectul material al avantajelor prezentei si constientei de Sine si nu l-am lua in considerare pe cel spiritual, ca cel mai important dintre toate, de fapt!

Mersul si pasitul ne definesc personalitatea; fac parte din personalitatea si viata fiecaruia dintre noi. Astfel, intr-o oarecare masura, il putem cunoaste pe om dupa modul in care merge. Modul in care calca talpa piciorului, de asemenea, ne ofera indicii importante despre personalitatea unui om. Cautand spre mersul si pasitul cuiva, observam ca acestea nu sunt influentate doar de starea de sanatate trupeasca, ci si de comportamentul sau, adica de calitatile si defectele sale sufletesti.
Un om cu sufletul sanatos va avea intotdeauna un mers potrivit si odihnitor.
Mersul regulat, cu pasi egali, de masura potrivita, este mersul unui om normal, al omului simplu, mediu, ponderat, echilibrat, cu mintea adunata, care poate fi de o spiritualitate inalta, dar si de o mediocritate crunta, insa coerent, stapan pe simturile sale. Un astfel de om nu iese in evidenta cu nimic neplacut, atunci cand se afla printre alti oameni. El poate atrage atentia celorlalti prin linistea si prin mersul sau ordonat.
Mersul apasat, cu o calcatura puternica, denota un om sigur pe sine, cu un temperament puternic, echilibrat, daca pasii sunt armoniosi. In schimb, daca pasii sunt neregulati, iar mersul comporta mici zvacniri, dar este apasat si rigid, atunci vorbim despre un om prea sigur pe sine, prea convins de superioritatea lui, despre un om ingamfat si oroglios.

O analiza similara putem face pornind de la pozitia capului, a umerilor - daca sunt adunati, ceea ce denota o foarte mica incredere in sine, ridicati sau in pozitie echilibrata, relaxata, corecta.

Nu este deloc greu sa fim atenti la noi insine, de aceea practica ajuta. De cate ori nu l-am auzit si pe Maestrul Risvan Rusu rugandu-ne aproape sa fim atenti cand bem apa, sa urmarim traseul apei in corp sau sa fim atenti la degetul nostru mic de la piciorul stang, incet, pas cu pas, folosind astfel de instrumente pentru a ajunge din ce in ce mai mult in "aici si acum", in acest moment care nu are cum sa fie altfel decat e!

Totul e sa avem rabdare pentru ca, la inceput, nu reusim sa ne pastram atentia decat cateva clipe, apoi cateva minute, apoi, pas cu pas, din ce in ce mai mult timp. Dureaza, intr-adevar, insa starea de liniste, trairea interioara care apare merita efortul cu prisosinta!