Un gand simplu, de multumire

Mancam astazi ceva pregatit de mama mea, un fel de mancare despre care stia ca-mi place mult, de mica.
Si, fara sa-mi dau seama prea bine cum, poate doar fiind atenta si constienta :), m-am simtit inundata de dragoste, de dragostea cu care a pregatit ea totul...

Si-apoi a venit firesc multumirea... si i-am multumit ei, desi nu era fizic langa mine, si-am multumit tuturor mainilor care au lucrat si cultivat si strans toate ingredientele mancarii, de la cea mai simpla, de la sarea vietii :), pana la cele mai mari - ouale, legumele, uleiul, graul, semintele... 
Si-am multumit tuturor celor care au distribuit toate alimentele pana cand au ajuns in magazin sau la piata, chiar si vanzatorilor care ni le-au vandut...

Si-am multumit elementelor din care este compus tot ceea ce exista - pamantului care a gazduit samanta rosiei, apei care a udat-o si a ajutat-o sa creasca, lemnului tulpinii pe care a crescut, Soarelui pentru caldura si iubirea cu care a hranit-o si a ajutat-o sa se coaca, aerului care i-a mangaiat frunzele si florile, dar mai ales Spiritului, fara de care nimic din toate astea nu ar fi fost posibil :).

Simtind toate astea, starea de bucurie si de fericire si de multumire si de recunostinta mi-au incalzit sufletul si m-am rugat atunci, simplu, ca toate fiintele vii sa aiba mereu ce manca, ce bea si sa fie eliberate de toate suferintele si de cauzele lor. Amin!