"Linistea de a fi nelinistit"

Ascultand mai deunazi una din predicile regretatului Bartolomeu Anania, m-am decis sa urmez imboldul de a scrie in acest blog pornind de la ceea ce m-a adus pe mine in acest "aici si acum", de la motivul pentru care am inceput sa caut, sa aflu, sa pun intrebari, sa primesc raspunsuri, sa continuu sa caut, sa aflu, sa-mi pun intrebari, sa-mi aflu raspunsuri...

Si amintirile m-au dus cu timp in urma, cand "linistea de a fi nelinistita" mi-a semnalat ca ma indepartasem de ceea ce trebuie sa fiu, sa fac, sa simt... uitasem de mine insami, pierdusem legatura cu sufletul si-mi devenisem total straina mie insami.

Si-am inceput sa merg, prin clipe, cautandu-ma, privind in exteriorul meu cu aviditate, dar si cu framantarile, razvratirile, pierzaniile inerente, dupa cum le numeste filosofia hermetica. 

"Prima chemare" trecuse usor... Universul mi-a trimis, printr-o prietena, "Iubirea" lui Lazarev :). Privind retrospectiv, realizez ca Divinul a fost generos cu mine, daruindu-mi din start raspunsul la toate intrebarile mele, nepuse inca, insa nu l-am vazut inca multa vreme, traind o seama de suferinte, mai mici sau mai mari, asa cum au fost ele si cum am ales sa le traiesc.

Au mai trecut o seama de ani pana la "Linistea descoperirii", cand am inceput sa observ cartile, cursurile, Maestrii... oh, Doamne, cat de frumos era totul, pana si faptul ca brusc timpul devenise prea scurt pentru setea de cunoastere din mine :).

Inteleptii ne vorbesc despre invatarea din greselile altora si despre cea din greselile proprii, prima insemnand intelepciune, a doua, cum altfel?, suferinta. Am ales-o pe cea de-a doua... si-acum zambesc si ma minunez de incapatanarea cu care am ales sa trec prin toate.

Universul a fost darnic si mi-a deschis larg portile cunoasterii. Inceputul a fost prin Reiki, cu multe sisteme si subsisteme, apoi prin Qigong, radiestezie, bioenergie, tehnici si metode mentale, precum programarea neuro-lingvistica, Silva, toate "condimentate" cu minunatele precepte si invataturi budiste, hermetice... Cum era de asteptat, am trait si riscurile inerente, acumuland prea mult fara a lasa suficient timp sa se aseze informatiile in toate structurile mele, fiind ispitita de multe ori chiar sa renunt.

Insa Divinitatea ne sustine si ne insoteste si Este cu noi si in noi la fiecare pas, daruindu-ne indrumare si protectie in orice clipa, prin ingerii Sai de Lumina, organizand si orchestrand jocul vietii ca cel mai iscusit Maestru de ceremonii aflat vreodata :). 

Am multe pietre de hotar pe Cale catre care privesc cu Iubire si recunostinta, ca toti dintre noi...

"Cand discipolul este pregatit, Maestrul apare" sunt cuvintele care mi-au bulversat extrem de tare universul interior extrem de fragil construit de ego. "Cum adica? <Eu> m-am dus catre ei, <eu> am ales cartile, sistemele, Calea...!" 

Asa cum <eu> am ales "Partea intunecata a cautatorilor de Lumina", a lui Debbie Ford!

O carticica initiatica pentru mine, cea care nu prea avea timp si chef sa parcurga tomuri intregi de Freud sau Jung pentru a invata sa se afle pe Sine, sa-si inteleaga structura interioara pentru a-si vindeca ranile, reactiile, chiar viata... 

Pentru ca nu-ti poti trai viata ca un Dar divin ce este, in constienta deplina a lui "aici si acum", in bucurie si fericire pana nu te afli pe tine insuti, pana cand nu te cunosti, pana nu-ti vindeci ranile, pana nu te ierti pe tine, pe ceilalti, pana nu te impaci cu tine, cu ceilalti, cu trecutul....

Iar Debbie Ford ne explica extrem de usor si de frumos cine si ce este umbra din noi, acea parte ascunsa si reprimata adanc in interior, "defectele" noastre pe care incercam sa le ascundem de noi insine si de ceilalti, care isi cere dreptul la acceptare si iubire pentru a ne trai viata "ca cea mai frumoasa versiune a noua insine", asa cum divin inspirat a spus-o Neale Donald Walsch. 

In noi sunt toate: si bunatatea, si rautatea; si generozitatea, si avaritia; si calmul, si furia; si rabdarea, si graba; si iubirea, si ura; si bucuria, si tristetea... si nu poti cunoaste si defini intunericul decat prin absenta Luminii, sau frigul decat prin absenta caldurii, sau bogatia decat prin lipsa saraciei, ori neincrederea decat prin lipsa increderii... 

Or, una dintre caracteristicile Universului si a Tot Ceea Ce Este este Echilibrul astfel incat tot ceea ce este in dizarmonie - noi insine, relatiile, jobul, familia si orice aspect al vietii noastre - tinde in mod natural spre echilibru. Divinitatea ne iubeste infinit si modul in care ne ajuta sa ne reintregim este... Viata insasi! Prin oamenii pe care ii intalnim, experientele pe care le traim, cu emotiile si trairile atasate.

De exemplu, ceea ce nu ne place in exterior este exact partea din noi pe care nu ne-o acceptam, o refuzam, iar Universul ne ofera exact astfel de experiente, in mod repetat tocmai pentru a ne intoarce in noi insine si a ne recunoaste tocmai ceea ce aratam cu degetul spre exterior.

Pentru mine, a fost o experienta initiatica, un Dar divin, de nepretuit. Va invit si pe voi sa cititi carticica, sa vizionati filmul, care poate fi vazut aici http://documentare.digitalarena.ro/efectul-umbrei-2009/

si sa va regasiti, prin experientele de zi cu zi si prin auto-cunoastere.

Vazand astfel lucrurile, ne putem trai cu bucurie si incantare clipele prin ceea ce vor ele sa ne mai invete despre noi insine, despre Intreg!