Cateodata iese, cateodata nu....

Cateodata iese, cateodata nu...

Cu totii am avut si avem dorinte... Mai mici, mai mari, mai simple, mai complexe. Unele s-au implinit, la altele am renuntat in timp, unele urmeaza sa se implineasca...
Vi s-a intamplat si voua, cu siguranta, sa vi se implineasca o dorinta exact atunci cand nu va gandeati la ea, cand gandurile si energia voastra erau orientate intr-o cu totul alta directie si poate ca ati exclamat, muti de uimire, asa cum am facut-o si eu adesea: "Pfui, ce chestie... cand nici cu gandul nu gandeam s-a intamplat!"

Ei bine, de ceva vreme mi-am facut un subiect de meditatie asupra mecanismului in care ne sunt implinite dorintele si visele. Pentru ca vremurile pe care le traim au deschis larg portile subiectelor gen "Legea atractiei", despre care stim cu totii, care cuprind in ele tehnici mai simple sau mai elaborate despre cum se pot manifesta anumite dorinte in viata noastra, fie ele lucruri, relatii, pozitii sociale, functii, vacante, sanatate, fericire si altele asemenea, am incercat si eu sa le folosesc.
Uneori am folosit vizualizari in stari profunde ale mintii, alteori proiecte Reiki, uneori am rostit rugaciuni, mantre sau invocatii catre entitati superioare, angelice, Divine, fraze adresate subconstientului si multe altele. Ei bine, asa cum ne-a indrumat Cel venit sa ne invete Iubirea, le-am cercetat si observat, in timp, pe toate.

Concluzia? A fost simpla. Cateodata iese, cateodata nu :).

Si-atunci m-am intrebat, firesc, de ce nu se implinesc unele dorinte? Care este mecanismul materializarii lor? 
Si raspunsul a sosit atunci cand am fost pregatita sa-l primesc.

Observand apoi ca unele dorinte se implinesc, insa poate putin mai tarziu decat mi-as fi dorit "eu", am inteles ca exista factorul "timp" care este randuit de Divinitate tocmai pentru a ne putea invata si deprinde cu atotputernicia Voii Sale. Mai clar si specific: totul se intampla exact atunci cand este Voia Divinitatii sa se intample, Slava Domnului!!

Si am recunoscut, odata in plus, genialitatea sistemului de legi care guverneaza Universul!! Pai, cum ar fi o lume in care s-ar intampla instant toate cele care ne trec prin minte??? Brrrr, ma ia si cu frig... Un haos total!!
O lume in care toate fricile sau grijile noastre s-ar materializa, o lume in care s-ar implini toate dorintele venite din atasamente ce nu ne-ar aduce decat suferinte, o lume in care gandurile noastre mai putin conforme cu morala ar prinde viata, o lume in care li s-ar intampla celor dragi ceea ce credem noi ca le e benefic, traind astfel viata noastra in loc sa si-o traiasca pe a lor, o lume statica, in care nu ne-am schimba noi pe noi insine spre a deveni variantele noastre imbunatatite sau nu ne-am schimba casele, job-urile, destinele din frica de nou care ne paralizeaza de multe ori pana si respiratia...
Sa fim seriosi!! Slava Cerului ca nu ne-A daruit o atat de mare putere!!

In plus, n-ar fi blasfemic daca am avea o asemenea putere incat sa decidem chiar si "cand" sa ne implinim dorintele?
Prin darul liberului arbitru putem face orice ne sta in putinta, in calitate de oameni, sa ne indeplinim un vis... Ne pregatim, mergem, actionam - desi chiar si astea sunt, paradoxal, randuite sa se intample tot "cand" vrea Divinul sa se intample, insa rezultatul final, nota, rezolutia apare doar cand e Voia Lui!

Si ce-avem noi de facut pana atunci? Sa cultivam in permanenta virtutile!
RABDAREA, INCREDEREA, CREDINTA si DETASAREA sunt atat de importante incat fara ele ne putem pierde extrem de usor busola cu ajutorul careia ne putem orienta in viata!!

Rabdarea inseamna sa recunoastem si sa admitem ca ultimul cuvant il are Bunul Dumnezeu sau Divinitatea sau Forta Suprema sau Allah sau cum vreti sa-i spuneti!

Rabdarea inseamna smerenie, inseamna a nu manifesta orgoliu prin disperare, tristete, furie sau frustrare atunci cand lucrurile nu merg asa cum am vrea noi sa mearga! Inseamna acceptarea clipei de fata, cu bucurie si recunostinta pentru toate darurile ascunse in ea!

Increderea, asa cum m-a invatat Maestrul Risvan Rusu, e direct proportionala cu credinta in Divinitate si cu credinta in propriile puteri si nu se acorda nici pe baza rezultatelor imediate, si nici pe asteptari, care, intre noi fie vorba, inevitabil aduc suferinta!

Iar detasarea inseamna sa facem tot ce tine de noi si sa ne desprindem de obiectul dorintei noastre, prin acel "daca e sa fie, bine, daca nu e sa fie, la fel de bine".  Detasarea inseamna acest minunat "Amin" sau "Faca-Se Voia Ta, Doamne!"

Atat avem de facut!