Cand "din cauza" devine "datorita"

Pe lungul drum al cunoasterii de sine, al evolutiei personale, de-a lungul vietilor noastre traim cu totii experiente pe care mintea le catalogheaza ca fiind "bune" sau "rele". Experiente relationale, evenimente, situatii, trairi, emotii, de toate pentru toti.
Unele ne daruiesc stari de incantare, de fericire, de bucurie, altele, dimpotriva, starnesc in noi sentimente mai putin placute - suparari, tristeti, stari interioare neplacute si altele.

 Relationam, de mici, cu parinti, frati, surori, rude, neamuri, apoi colegi de scoli, prieteni, vecini, colegi de servicii, de cursuri, de care ne simtim atrasi prin prisma atasamentelor noastre, asa cum ne explica Maestrul Cezar Culda la unul dintre seminariile sale, incercand sa ne ridice valul iluziei de pe ochii mintii incetosate de catalogarile sale nesfarsite. 

De exemplu, fiecaruia dintre noi ne place sa ne petrecem vacantele undeva - la mare, la munte,intr-o expeditie, pe trasee turistice etc. Ei bine, ne intalnim acolo cu alte persoane si ne spunem in sinea noastra: "Wow, uite, cineva cu care rezonez, cu care am aceleasi afinitati", de multe ori ajungand la fantasmagorii de genul "hotarat lucru, e sufletul meu pereche". De fapt, ne intalnim cu persoana care are exact aceleasi atasamente ca si noi, are aceleasi preferinte, deceptia mintii aparand cand se sparge balonul iluziei... insa, despre asta, cu alta ocazie.

Ei bine, relationand, fiecare dintre noi am trait si traim, inca, din pacate, emotii mai putin placute; suferim in urma despartirilor, suferim atunci cand cineva ni se adreseaza intr-un mod mai putin prietenos, suferim atunci cand pierdem pe cineva sau ceva (tot o iluzie, in fapt, caci in planul Divin nu exista pierdere), suferim in tot felul de circumstante. Si bietul Buddha, cu ale sale "Patru adevaruri nobile", cat s-a mai straduit sa ne invete... si continua sa o faca, cu infinita rabdare, dar mai ales compasiune!

Suferim, ne suparam pe persoane, le adresam cuvinte grele, acuzatii... "din cauza ta sufar" sau "din cauza cuvintelor pe care mi le-ai spus am plans" sau "din cauza despartirii am intrat in depresie" sau "din cauza pierderii, am suferit"... din pacate, perioade lungi de timp, uneori ani, chiar si vieti in sir, purtand resentimente si trairi si emotii atat de neplacute, precum furia, invidia, ura si cate si mai cate pe umeri ca niste fraieri ce suntem, cand natura noastra adevarata este cea a bucuriei, a generozitatii, a deschiderii fata de viata, fata de oameni si de intregul Univers, a umorului, a extazului si iubirii fata de creatia minunata care suntem si fata de Maestrul Suprem, creatorul a Tot Ceea ce Este!

Asa cum ne spun toti inteleptii lumii, mereu si mereu, asa cum ne spunea si Cezar, in tabara de la Izvoru Muresului, noi incercam sa fim fericiti schimband exteriorul - schimbandu-ne parintii, copiii, partenerii de viata, joburile, colegii, vecinii, hainele, casele, masinile, vacantele, insa a obtine fericirea astfel este imposibil caci Universul este asa cum e: copiii sunt asa cum sunt, parintii, vecinii, partenerii, oamenii, vremea, mediul si, mai ales, nu l-am creat noi!!! De aceea, a fi fericit nu are nimic de-a face cu exteriorul, ci cu interiorul nostru! 

Si-atunci, acelasi Maestru Suprem, Divinitatea, ne-A daruit, din marea Lui Iubire, alchimia... alchimia lui "din cauza" in "datorita". 

Cand "din cauza despartirii de tine, am suferit" devine "datorita despartirii de tine, am avut sansa sa ma cunosc mai bine, sa ma intorc spre mine insami, sa ma aflu, sa evoluez"...
Cand "din cauza vorbelor tale pline de furie, am plans" devine "datorita cuvintelor tale m-am putut cunoaste mai bine pe mine, am aflat unde am gresit si ce anume din mine a atras aceste cuvinte"...
Cand "din cauza faptelor vecinului, din cauza certurilor lui cu copiii sau sotia, nu am putut dormi" devine "datorita faptelor lui, am aflat puterea si forta compasiunii fata de suferinta unui suflet, care nu are suficienta forta si energie sa reziste atasamentului fata de alcool, de exemplu"...
Cand "din cauza ta, pentru ca ai plecat, am plans" devine "datorita tie am invatat sa apreciez momentele noastre frumoase impreuna, am invatat sa-ti fiu recunoscator sau recunoscatoare pentru tot binele pe care l-am trait, am invatat sa apreciez si sa ma bucur de fiecare clipa ca fiind singura pe care o avem la dispozitie"....

Cand pierderea continuta in "din cauza" devine castigul lui "datorita"!
Atunci, suferinta devine multumire si apreciere pentru darurile ascunse in ea!