Constienta de Sine si Taijiquan-ul

Citeam astazi dimineata un articol al carui titlu imi atrasese atentia - "Suntem cum mergem!"

Mersul, adica modul in care pasim si calcam, ne defineste sufletul. Intr-un fel merge omul bucuros si intr-alt fel merge omul suparat. Exista un mers al omului bland si un mers al omului iute la manie; un mers al celui smerit si un mers al celui mandru. Intr-un cuvant, miscarile sufletului nostru ne influenteaza pana si mersul; virtutile ne fac mersul masurat si placut, iar patimile ni-l fac vrednic de luat in ras sau chiar respingator.

Si mi-am adus aminte instantaneu despre ceea ce ne invata, printre multe altele, practica Qigong-ului, dar mai ales a Taijiquan-ului, si anume constienta corporala. Imi rasuna in minte si acum vorbele unuia dintre instructorii Maestrului Cezar Culda, cu foarte multa experienta in practica: "Te ajuta sa-ti stapanesti inconstientul astfel incat nici un gest sa nu-l mai faci <fara tine>, sa nu-ti misti nici macar un deget inconstient!" Si asa este!
Este vorba, de fapt, despre acea prezenta in "aici si acum", despre constienta de Sine pe care o obtii practicand; uneori mai repede, daca esti perseverent in practica, alteori dupa ani si ani, daca esti mai lenes... fiecaruia, dupa cum ii este dat!

Mai am enorm de mult de invatat si e departe de mine dorinta de a avea cea mai mica pretentie ca stiu foarte bine aceste lucruri. Sunt si eu, ca multi altii, un simplu invatacel, pe Cale... insa imi amintesc cum ne povestea Cezar despre prezenta Spiritului in noi, care se vede dintr-un simplu gest, din felul in care practicam Taijiquan-ul... se vede daca suntem prezenti in noi sau nu. Si iarasi asa este :)! 

Pentru ca m-am surprins de infinite ori observandu-ma ca am gresit miscarea pentru ca mi-au fugit gandurile in acea clipa in alta parte, aiurea... asa cum m-am surprins de multe ori fiind atenta, avand atentia orientata in propriul corp si, totusi, nereusind sa execut corect miscarea pentru ca un meridian energetic sau mai multe aveau blocaje. Insa, asta este alta poveste. 
Cel mai important este ca, prin practica, blocajele dispar, in mod cert!

Si cai sunt multe: fie prin Taijiquan, fie prin meditatiile din Qigong, fie prin curatari si energizari bioenergetice, prin rugaciune si posturi, prin introspectii interioare, psihanaliza si cate si mai cate tehnici ne-A daruit Bunul Dumnezeu, numai sa vrem s-o facem... daca ne este dat :)!
Ca una care a incercat sa cunoasca, sa inteleaga, sa afle despre tehnicile astea, pot afirma cu certa incredere ca Taijiquan-ul ne ajuta cel mai bine in a fi din ce in ce mai constienti de noi insine, pornind dinspre cel mai grosier nivel, si anume cel material - corpul, apoi gandurile - mintea, emotiile....

Astfel, cu cat mai prezenti in noi insine, cu cat mai constienti de noi, cu atat mersul mai "prezent" astfel incat niciun picior nu poate pasi inainte, inapoi sau in lateral fara de noi, fara atentie, inconstient. Inutil sa spun ca, astfel, niciun accident mai mic sau mai mare nu ar fi posibil... daca ne-am limita doar la aspectul material al avantajelor prezentei si constientei de Sine si nu l-am lua in considerare pe cel spiritual, ca cel mai important dintre toate, de fapt!

Mersul si pasitul ne definesc personalitatea; fac parte din personalitatea si viata fiecaruia dintre noi. Astfel, intr-o oarecare masura, il putem cunoaste pe om dupa modul in care merge. Modul in care calca talpa piciorului, de asemenea, ne ofera indicii importante despre personalitatea unui om. Cautand spre mersul si pasitul cuiva, observam ca acestea nu sunt influentate doar de starea de sanatate trupeasca, ci si de comportamentul sau, adica de calitatile si defectele sale sufletesti.
Un om cu sufletul sanatos va avea intotdeauna un mers potrivit si odihnitor.
Mersul regulat, cu pasi egali, de masura potrivita, este mersul unui om normal, al omului simplu, mediu, ponderat, echilibrat, cu mintea adunata, care poate fi de o spiritualitate inalta, dar si de o mediocritate crunta, insa coerent, stapan pe simturile sale. Un astfel de om nu iese in evidenta cu nimic neplacut, atunci cand se afla printre alti oameni. El poate atrage atentia celorlalti prin linistea si prin mersul sau ordonat.
Mersul apasat, cu o calcatura puternica, denota un om sigur pe sine, cu un temperament puternic, echilibrat, daca pasii sunt armoniosi. In schimb, daca pasii sunt neregulati, iar mersul comporta mici zvacniri, dar este apasat si rigid, atunci vorbim despre un om prea sigur pe sine, prea convins de superioritatea lui, despre un om ingamfat si oroglios.

O analiza similara putem face pornind de la pozitia capului, a umerilor - daca sunt adunati, ceea ce denota o foarte mica incredere in sine, ridicati sau in pozitie echilibrata, relaxata, corecta.

Nu este deloc greu sa fim atenti la noi insine, de aceea practica ajuta. De cate ori nu l-am auzit si pe Maestrul Risvan Rusu rugandu-ne aproape sa fim atenti cand bem apa, sa urmarim traseul apei in corp sau sa fim atenti la degetul nostru mic de la piciorul stang, incet, pas cu pas, folosind astfel de instrumente pentru a ajunge din ce in ce mai mult in "aici si acum", in acest moment care nu are cum sa fie altfel decat e!

Totul e sa avem rabdare pentru ca, la inceput, nu reusim sa ne pastram atentia decat cateva clipe, apoi cateva minute, apoi, pas cu pas, din ce in ce mai mult timp. Dureaza, intr-adevar, insa starea de liniste, trairea interioara care apare merita efortul cu prisosinta!