Intalnim de multe ori persoane care spun "mi-am deschis sufletul catre el sau catre ea si am patit ceva urat, mi-a tradat increderea etc., asa ca am decis sa ma inchid". Uneori, ni se intampla chiar noua, in diverse situatii de viata si, de cele mai multe ori, fara sa ne dam seama, alegem sa ne inchidem, sa devenim din ce in ce mai rezervati, transformandu-ne incet-incet in mici sloiuri de gheata umblatoare.
Observand o colega cum isi motiveaza inchiderea in ea insasi prin tradari repetate ale celor din jur, mi-am amintit despre mesajul pe care ni l-a transmis Maica Tereza, despre care se spune ca este gravat pe zidul casei de copii din Calcuta:
"Oamenii sunt adesea neintelegatori, irationali si egoisti…
Iarta-i, oricum.
Daca esti bun, oamenii te pot acuza de egoism si intentii ascunse…
Fii bun, oricum.
Daca ai succes, poti castiga prieteni falsi si dusmani adevarati…
Cauta succesul, oricum.
Daca esti cinstit si sincer, oamenii te pot insela…
Fii cinstit si sincer, oricum.
Ceea ce construiesti in ani, altii pot darama intr-o zi…
Construieste, oricum.
Daca gasesti linistea si fericirea, oamenii pot fi gelosi…
Fii fericit, oricum.
Binele pe care il faci azi, oamenii il vor uita maine…
Fa bine, oricum.
Da-i lumii tot ce ai mai bun si poate nu va fi niciodata de ajuns…
Da-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.
La urma urmei este intre tine si Dumnezeu…
N-a fost niciodata intre tine si ei, oricum."
Am primit si eu acest poem acum multi ani in urma, intr-una din bine cunoscutele prezentari PowerPoint care ne umpleau Inbox-urile (si inca o mai fac) si-mi amintesc ca m-a marcat extrem de tare. Neavand o memorie foarte buna, i-am rezumat esenta, cu mintiuca mea de atunci, in cateva cuvinte doar:
"In viata vei iubi si se poate sa fii tradat, mintit, batjocorit, neinteles, judecat, barfit... Nu conteaza, IUBESTE oricum! Caci nu este intre tine si ei, ci intre tine si Dumnezeu!"De cate ori nu auzim: "eu i-am dat si i-am facut si i-am dres, si el? Cum imi rasplateste sentimentele si gesturile?"
Trecand dincolo de aspectul asteptarilor, care de cand lumea si pamantul aduc suferinta :), nu rezolvam nimic daca "rasplatim" atari tradari sau dezamagiri prin inchiderea in noi pentru ca ne inchidem, de fapt, fata de viata, fata de tot ceea ce are ea in plan minunat si frumos sa ne ofere!
Poate ca mai constructiv ar fi sa ne intoarcem spre noi insine si sa acceptam ca ceva din noi insine a atras acea situatie... oare noi nu am tradat niciodata? Nu am mintit? Nu am inselat? Poate ca si noi am inselat asteptarile parintilor, partenerilor de viata, colegilor, prietenilor care, la fel de copii ca si noi, s-au asteptat ca noi sa luam notele cele mai mari sau sa fim cei mai minunati parteneri de pe fata Pamantului sau sa facem lucruri pentru ei pe care nu am fost dispusi sa le facem. Si nu rezolvam nimic daca ne inchidem sau, si mai rau, raspundem cu aceeasi moneda, caci "nicio problema nu poate fi rezolvata la acelasi nivel de cunostinte la care a fost creata", dupa cum genial a spus-o Einstein.
Sau, mai mult... presupunand ca suntem sfinti in viata si nu am mintit sau inselat sau tradat niciodata asteptarile nimanui, ceea ce, intre noi fie vorba, e greu de grezut :), poate ca mai exista si componenta karmica demna de a fi luata in calcul... poate ca avem ceva de platit, recte de invatat din povestea asta. Or inchiderea in noi insine si baricadarea noastra in spatele unor ziduri este departe de a parea o lectie prevazuta de Bunul Dumnezeu in curricula vietii... nu stiu, zic si eu.
Si-apoi, vorba Mariei Tereza: "Nu este intre noi si ei, ci intre noi si Dumnezeu!" Fara de care nici macar "Iarta-i, Doamne, caci nu stiu ce fac" nu si-ar mai gasi sensul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu