Intr-un scurt rastimp, dupa ce mi s-a pus intrebarea, glasul Maestrului meu a spus, intr-un seminar, acelasi lucru, si anume faptul ca invatarea si cunoasterea nu sfarseste niciodata, fiind singura "avere" pe care o luam cu noi, prin corpul mental.
La doar 2 zile dupa, la un antrenament de Taijiquan, vizibil afectat de ceea ce-i era dat sa vada in miscarile noastre :), instructorul ne-a oprit si ne-a intrebat: "Cand credeti ca se sfarseste invatarea?" Unele voci, mai timide, au incercat o varianta de raspuns, insa cea corecta a venit din partea celui care ne intrebase: "Atunci cand credem ca stim tot! Si asta nu e bine! Invatarea nu se incheie niciodata!"
Mi-am amintit atunci de spusele Maestrului Omraam Mikhael Aivanhov, care spunea ca doar vocea orgoliului si a ego-ului ne poate face sa credem ca stim totul pentru ca, de fapt, cunoasterea este infinita!
Era si o zicala, oarecum mucalita si care ma amuza teribil, dar care ascunde mult adevar si intelepciune in ea: "Omul cat traieste invata si, cand moare, tot prost moare!"
Pana la urma, ca fiecare pas pe care il facem, este o chestiune de alegere intre a trai o viata intre "a si b", redusa la aspectele materiale ale ei sau a cauta si cerceta in permanenta, spre a ne imbogati spiritual si sufleteste!
Cunoasterea este tot ce avem de fapt.
RăspundețiȘtergerePoza din finalul articolului m-a dat gata pur si simplu! :)
Si pe mine :). Chiar daca nu seamana ei cu Bellutz, sunt dragalasi de nu se poate :).
RăspundețiȘtergere