Judecata de ceilalti

"De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau si barna din ochiul tau nu o iei in seama?"

(Sf. Evanghelie dupa Matei, 7, 3)

Cu ceva vreme in urma, citind celebrele deja "Conversatii cu Dumnezeu" ale si mai celebrului Neale Donald Walsch, sufletul meu a tresarit la o idee, pe care voi incerca sa o reproduc asa cum mi-o amintesc, si anume: < Oricand te vei uita in oglinda si nu-ti va placea de tine, de Mine nu-ti va placea.

Oricand te vei uita la aproapele tau si nu-ti va placea de el, de Mine nu-ti va placea.>
Stiu ca atunci ceva in mine s-a cutremurat pentru ca sufletul meu a stiut ca asa este.

Incercand astazi sa gasesc pasajul exact, am dat de altele, in aceeasi idee:

Voi faceţi ceva şi mai rău decât să condamnaţi. Pur şi simplu căutaţi să vătămaţi ceea ce nu alegeţi. Încercaţi să-l distrugeţi. Dacă există o per­soană, un loc sau un lucru cu care nu sunteţi de acord, îl atacaţi. Dacă există o religie care nu este conformă cu a voastră, o consideraţi greşită. Dacă există un gând care-l contrazice pe al vostru, îl ridiculizaţi. Dacă există o idee diferită de a voastră, o respingeţi. Aici greşiţi voi, deoarece creaţi numai o jumătate dintr-un univers. Şi nu puteţi nici măcar să înţelegeţi jumătatea voastră, atunci când o res­pingeţi, din pornire, pe cealaltă.

Dar nu judeca şi nu condamna, pentru că tu nu ştii de ce se întâmplă un lucru şi nici ce scop are el.

Trebuie să încetaţi de a-L vedea pe Dumnezeu separat de voi şi pe voi separaţi unul de celălalt.

Si nu am putut sa nu ma intreb de ce ne este atat de usor sa-i catalogam pe ceilalti, sa le judecam faptele sau gesturile sau cuvintele ca fiind "bune" sau "rele", uitand la fel de usor ca toti suntem plamaditi din acelasi aluat, avand fiecare dintre noi framantarile si experientele noastre? Ce-ar fi sa trecem peste vocea mintii, care priveste un chip, uneori mai frumos plamadit, alteori nu atat de norocos si sa reprimam in noi acea voce cu care rostim: "Ia, uita-te si la asta, ce fata are!" sau "Cate kile are si asta!" sau "Ce acritura!" sau "Cat de plictisitor este" sau cate si mai cate astfel de remarci, urmate de multe ori de intoarcerea spatelui sau, si mai rau, de barfa, ganduri si emotii negative la adresa celui sau celei implicate? 

Si tot N. D. Walsch spunea:

 În Lumea lui Dumnezeu, compasiunea e fă­ră de sfârşit, dragostea nu încetează niciodată, răbdarea nu se termină niciodată. Numai în lumea omului, bunătatea este limitată.

Vezi frumuseţea acolo unde doreşti să o vezi. Vezi urâţenia acolo unde ţi-e frică să vezi frumuseţea.

Cunoastem cu totii indemnul Hristic, de a darui celorlalti ceea ce am dori sa primim noi insine si mi-am amintit de cate ori nu am vazut barfa primita ca raspuns la propria noastra barfa sau judecata a aproapelui. De multe ori, nu ne stapanim propriile experiente de viata astfel incat sa trecem peste ele considerand toate lectiile invatate si-atunci cum putem avea pretentia ca stapanim experientele altora, judecandu-le atitudinea, care nu este altceva decat un rezultat al vietilor lor? Si cum putem cunoaste Lumina daca nu cunoastem intunericul sau bucuria daca nu cunoastem tristetea?

In fond... "Puterea este atunci cand avem orice justificare pentru a ucide, dar nu o facem." Si asta inseamna cunoasterea si stapanirea de sine, fiind Iubire si Compasiune!