Unde este Divinitatea?

"Cunoaste-te pe tine insuti", spunea Socrate....

Pe lungul drum al cunoasterii de mine insami, trecand prin infinite framantari sufletesti si stiind, oarecum ancestral, ca Iubirea este cheia, ma rugam de multe ori Divinitatii sa ma ajute sa iubesc mai mult.

Inteleptii spun ca iubirea de ceilalti incepe cu iubirea de sine, iar iubirea de sine incepe cu iubirea Divinitatii din noi insine. 
E Saptamana Sfanta a Patimilor Mantuitorului, care ne invata acelasi lucru: "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!"
Or, pe acest drum, ne putem intreba, de multe ori: "Si unde este Divinitatea in noi insine?"
Si-atunci L-am rugat sa ma ajute, urmand Calea corecta, sa descopar Divinul din mine, sa-l aflu, pentru a-L putea iubi mai mult si mai mult, pentru a ma putea iubi mai mult si mai mult, pentru a-i putea iubi pe ceilalti mai mult si mai mult...

Raspunsul vine negresit, intotdeauna! Este o o certitudine, o lege a Universului si nu trebuie decat sa fim atenti!

Imbratisam astazi o fiinta extrem de draga mie, asa cum am facut-o de mult, privind in ea Divinitatea si-i marturiseam, cu glasul sufletului, ca iubesc Divinul din ea, Ii spuneam Bunului Dumnezeu ca-L iubesc pe EL, cel care se afla in ea si-I eram recunoscatoare pentru ca A ingaduit aceasta imbratisare! 
O fractiune doar si raspunsul l-am primit... pai, noi ce asteptam? Faxuri, sms-uri, cu surle si trambite, eventual si focuri de artificii, care sa scrie mare si lat: "Eu sunt Divinul? Eu Sunt? Eu?"
EL este in toate... in fiinta draga pe care o strangem in brate, in orhideea inflorita care ne incanta simturile, in vorba dulce a cuiva care ne apreciaza un gest, in pamantul pe care calcam si fara de care nu am fi, in cerul albastru, in Maestrul care ne invata sa ne stergem "ochelarii" mintii de perceptii false, asteptari si atasamente, in hrana cea de toate zilele, in atatea si atatea daruri pe care ni le face in fiecare clipa, Fiind, pur si simplu!!

Si-atunci nu ne ramane decat sa Fim, aici si acum, precum si EL este!