"...caci nu acesta este raspunsul!"

DECEMBRIE 26, 2015 

In aceasta minunata seara de Sfanta Sarbatoare, un suflet minunat de frumos si de generos m-a indemnat: „Uite o idee despre care sa scrii”, fara sa stie ca exact la asta ma gandeam de o vreme :).

Undeva, in mintea universala sau in subconstientul colectiv, exista aceleasi idei, aceeasi intelepciune, universal valabile pentru noi, toti! Ele ajung la noi in functie de cat suntem de deschisi, in functie de ceea ce avem de invatat, de integrat in noi insine pentru ca, apoi, prin aplicare continua si perseverenta, sa oferim si celorlalti spre transformarea intregului din care suntem parte!

Stateam si reflectam la sirul lung si, aparent, nesfarsit de dorinte pe care le-am tot avut in vietile noastre. Dorinte mai mult sau mai putin materiale, de diferite forme, despre care credeam ca, obtinandu-le, ne vor face fericiti.

Copii fiind, ne doream jucarii, mereu si mereu altele… Apoi, carti, haine sau cine stie ce obiecte sau instrumente prin care visam sa fim fericiti… De cate ori nu ne-am spus: „Doamne, daca as vedea filmul cutare sau daca as merge la vara la mare, as fi cea sau cel mai fericit din lume!”

Cu trecerea anilor, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult, poate doar pretul dorintelor noastre :). Jucariile au devenit case, masini, soti sau sotii, familii pe care ni le doream stabile si inchegate, pozitii de top in structurile in care eram incartiruiti, vacante exotice, mancaruri din ce in ce mai sofisticate si puteti completa voi lista cu ceea ce gasiti pe listele nesfarsite adresate lui Mos Craciun :).

Ei bine, si eu, ca multi dintre noi, am primit… din belsug. De cele mai multe ori, dorintele mi-au fost indeplinite, doar ca, pe masura trecerii anilor, am observat ca, desi depuneam efort ca sa obtin ceea ce-mi doream, bucuria pe care o simteam in momentul in care ajungeam sa-l obtin era extrem de scurta, parca din ce in ce mai scurta…. Privind retrospectiv, imi dau seama ca ma simteam, efectiv inconstient, ca intr-o cursa continua dupa „a avea”, „a obtine”, de parca aveam o lista interminabila de bifat.

Acum cateva luni, mergand prin tara, avand sansa sa parcurg un drum minunat, prin Defileul Oltului, ceva din interior a facut sa-mi explodeze sufletul… A fost un moment din „acela”, de „Ahaa”, pe care il stim cu totii! Am inteles, intr-adevar, semnificatia acelui „Fericirea este calatoria, nu scopul sau destinatia” :). Si-atunci am privit, pentru prima oara cu adevarat, desi mai trecusem pe acolo de zeci de ori, maretia muntilor si frumusetea copacilor care-i imbraca si albastrul cerului si Lumina soarelui, dar, pentru prima oara, frumusetea asta era undeva si in interior, parca se stabilise o legatura intre interior si exterior…

Alergam toata viata, muncim pana uitam de noi insine, de sufletele noastre, dupa diplome, functii, pantofi sau tinute dupa ultima moda, facem tot ce ne sta in putinta sa ajungem la casa sau vacanta sau partenerul visurilor noastre, visam la fericirea pe care o vom simti mereu intr-un viitor cand le vom obtine pentru ca… pur si simplu pentru ca Universul vrea sa ne invete, prin iluzorialitatea acestei fericiri, care dispare ca un balon de sapun, ca nu aceasta este cheia!! Ca nu acesta este raspunsul!!

Raspunsul este in noi insine, mereu!! In fericirea si bucuria din noi insine!! Pentru ca mereu vor fi alti pantofi sau alte case sau alte masini mai la moda decat ale noastre sau alti barbati sau alte femei mai „frumosi sau mai frumoase” sau mai tineri sau mai cine stie cum ne dorim noi sa fie… uitand sa ne bucuram de clipa de fata, fiind prezenti cu toata fiinta noastra in ea!! Caci doar in ea ne putem manifesta cu adevarat liberul arbitru, alegand bucuria si fericirea de a fi, si nu de a avea!!

Intelepciunea oricarei scoli ne invata sa ne intoarcem atentia spre interiorul nostru pentru ca orice vine din exterior nu este al „nostru” pana cand nu-l gasim in noi insine! 

De aceea, va doresc din tot sufletul sa va implineasca Mosul toate dorintele…. pentru ca, afland ca nu acestea sunt cheia adevaratei fericiri, s-o gasiti pe cea autentica, pe cea de dincolo de vremuri!

DECEMBRIE 26, 2015