Perceptia care ne creeaza realitatea

Spuneam cu ceva vreme in urma ca "realitatea are atatea fatete cate

perechi de ochi sunt", iar Universul a gasit de cuviinta sa-mi deschida ochii asupra acestei intelepciuni experimentand pe propria-mi piele fenomenul.

Ca prajitura care imi place mie se poate sa nu ii placa si colegei de birou, o stim cu totii.
Ca o carte pe care eu nu o las din mana se poate sa nu ii placa si fratelui meu, o stim cu totii, din nou.
Tinuta aleasa de o persoana pentru un eveniment este admirata de catre unii si huiduita de catre altii.
Si acelasi lucru il putem spune despre orice, oricine, oricand. 
Insa fenomenele, persoanele sunt aceleasi in sinea lor, indiferent de parerea sau gustul celor care iau contact cu ele.
Prajitura, in sinea ei, nu e buna sau rea... ea pur si simplu este o prajitura.
Cartea nu este in sinea ei buna sau rea... e pur si simplu o carte.
Tinuta, ca e un costum, o rochie sau o pereche de pantofi, nu este in sinea ei frumoasa sau urata, ci e pur si simplu o alegere. In care intervin, este adevarat, normele de frumusete valabile pentru grupul extins de care apartine persoana.
Toate doar... Sunt!

Si mi-am amintit de una dintre legile hermetice universale, enuntate de catre Hermes Trismegistus, si anume Legea Polaritatii care spune ca 

"Totul este dublu, orice lucru are doi poli, totul are doua extreme, asemanatorul si neasemanatorul au aceeasi semnificatie, polii opusi au o natura identica, insa de grade diferite, extremele se ating, toate adevarurile nu sunt decat semiadevaruri, toate paradoxurile pot fi conciliate."

Or, ce inseamna asta? Ca in orice exista in Univers exista doi poli, doua aspecte opuse, iar contrariile nu sunt decat doua extreme ale aceluiasi obiect.

Noi suntem cei care, daca dorim, le putem transforma dintr-una in alta!
Noi insine suntem cei care alegem sa vedem doar jumatatea plina a paharului, in orice experienta traim!
Noi alegem sa ne bucuram de cerul albastru si de cantecul pasarilor si de zambet si de o carte sau imagine sau sa ne scufundam in melancolie, tristete, chiar depresie si sa observam doar ceea ce nu merge sau nu este in regula in vietile noastre!
Noi suntem cei care alegem sa fim fericiti sau nefericiti, sanatosi sau bolnavi, frumosi sufleteste, generosi, marinimosi sau urati de toata lumea, agresivi, nervosi, egoisti sau avari!
Noi suntem cei care alegem sa fim invidiosi pe succesul aproapelui sau sa ne bucuram impreuna cu el!
Noi suntem cei care alegem sa ne fie frica sa nu ne-o ia altul inainte, dintr-o prea mica iubire de sine in loc sa ne amintim ca fiecare suntem pe drumul si pe calea proprie, pe care nu poate pasi nimeni altcineva!
Noi suntem cei care alegem vorba buna si iertarea si compasiunea in locul unui cuvant care taie in carnea vie a aproapelui sau a neiertarii!
Noi suntem cei care alegem sa credem ca suntem mai presus sau mai prejos decat aproapele, cand de fapt suntem doar diferiti!
Noi suntem cei care alegem intre "Vreau sa fiu fericit", "Vreau sa fiu sanatos" sau opusul!

Iar alegerea nu o poate face nimeni altcineva pentru noi!!

BaZi-ul ca oglinda a noastra

Au fost suficiente cateva zile de curs intensiv de BaZi organizat si sustinut de catre Risvan Vlad Rusu, pentru a trai, din nou, unul din acele momente de "Wooow", care-ti taie rasuflarea pentru o clipa si care te fac sa dai apoi party pentru bucuria descoperirii! 

"Ba Zi (Opt Caractere) sau "Cei patru stalpi ai destinului", cum este cunoscut in Occident, este o arta chineza bazata pe teoria celor cinci elemente, care ne permite sa investigam potentialul si partea misterioasa a vietilor noastre, folosind data nasterii.

Calculul BaZi ne permite sa analizam influenta ciclica a destinului nostru in domenii precum familia, prietenii, relatiile, bogatia, faima, recunoasterea, cariera, studiile, parteneriatele, afacerile si aproape orice alt aspect important al vietilor noastre. BaZi poate fi folosit pentru a evalua relatiile si pentru a previziona destinul pentru fiecare persoana.

BaZi traduce harta nasterii - An, Luna, Zi si Ora in 4 perechi de caractere chinezesti (numite Jia Zi). Patru perechi inseamna Opt Caractere (sau BaZi). Fiecare pereche este cunoscuta, de asemenea, ca un stalp, de aici termenul Patru Stalpi. Cele 8 caractere sunt alcatuite din polaritatile yin si yang ale celor Cinci Elemente. Analizand structura, compatibilitatea, ciocnirile, combinatiile si relatiile dintre aceste opt caractere, putem invata multe despre natura si destinul noastru.

O persoana poate folosi aceste informatii pentru a-si dezvolta  performantele in munca, pentru a-si intari relatiile cu ceilalti, pentru a-si imbunatati punctele slabe, maximiza talentele si potentialele si pentru a lua decizii in deplina cunostinta de cauza, bazate pe analiza urmatorului ciclu al norocului.Intelegerea hartii noastre BaZi ne ajuta sa ne descurcam cu incertitudinile si ne permite sa ne intelegem calitatile si slabiciunile in viata. Factori precum norocul sunt adesea indaratnici si nu la indemana noastra.  

Analiza BaZi ne ajuta sa intelegem ciclurile norocului si, uneori, sa intelegem cum ne influenteaza vietile. BaZi ne ajuta sa luam decizii intelepte in viata!!" - definitia BaZi de pe site-ul unuia dintre cei mai mari consultanti BaZi din lume, Joey Yap.

Au fost suficiente doar cateva notiuni introductive despre cei "10 Zei" (Shi Shen) pentru a intelege ca, intr-adevar, acestia reprezinta "TOTUL DESPRE ORICE, ORICAND, ORIUNDE...", dupa cum spunea Xu Zi Ping, un mare invatat care a trait in timpul Dinastiei Song (960-1279) si care a dezvoltat intr-un mod revolutionar aceasta metoda. 

Inainte de orice, BaZi este o "stiinta si o arta", asa cum ne-a explicat si argumentat cu multe tehnici de calcul si Risvan. Aceste stele sau Shi Shen ofera o oglinda de o extrema finete asupra caracterului si personalitatii noastre, care ne ajuta sa ne radiografiem intr-un mod obiectiv, totul pentru a ne ajuta sa ne dezvoltam calitatile si sa ne amelioram slabiciunile.

Daca suntem cinstiti si corecti cu noi insine, ne putem recunoaste faptul ca suntem departe de a fi "cele mai minunate ratuste de pe balta" - exprimarea plina de umor ii apartine aceluiasi Risvan. Ne putem observa slabiciunile care, intre noi fie vorba, sunt cauza multor aspecte ale vietii noastre care nu merg in cel mai fericit mod - fie ca este vorba despre sanatate, relatii, cariera sau prosperitate si, cel mai important, ne ofera si solutiile cu care putem lucra asupra lor. Este adevarat ca ele, solutiile, ne pot cere un mare efort, insa cine isi doreste cu adevarat o viata sanatoasa, fericita si prospera, este dispus sa-si asume si eforturile necesare!
Pana la urma, asa cum spune englezul: "There's no free lunch!"

Uitandu-ma pe notitele de curs, momentul de "Wow" a venit odata cu intelegerea darului cuprins in aceasta stiinta, si anume faptul ca ne ofera pe tava, scutind multi ani (si cheltuiala chiar) de psihanaliza, instrumentele cu care putem lucra asupra noastra insine, slefuindu-ne cu maiestrie caracterele pentru a deveni mai buni si mai frumosi sufleteste si spiritual.

"Calitățile sunt preferabile defectelor, iar virtuțile sunt de preferat viciilor, întreaga lume o va confirma. Adevărul este că, în sine, calitățile și virtuțile nu au o valoare absolută. Mulți oameni posedă mari calități, dar ce fac cu ele? Nimic.

În timp ce alții au mari defecte, dar sunt conștienți și vor să se îndrepte; lucrând zilnic asupra lor, ei sunt capabili să înfăptuiască lucruri mărețe. Dacă nu ar fi avut aceste defecte, poate că nu ar fi făcut nimic. Lucrând prin eforturi repetate asupra defectelor lor, unii oameni au realizat niște isprăvi; în timp ce alții, satisfăcuți de calitățile lor, s-au lăsat în voia vieții. 

Ei bine, Cerul nu dă doi bani pe noi, el ia în considerare numai ce încercăm să realizăm cu ajutorul a ce avem și a ce ne lipsește. Singurul lucru ce valorează în ochii săi este lucrarea înfăptuită asupra noastră înșine pentru a ne pune atât defectele, cât și calitățile în slujba unui înalt ideal." - Omraam Mikhaël Aďvanhov

Avand instrumentele la indemana, ne putem face chiar analiza SWOT a ceea ce avem in "dotarea" proprie, a tuturor trasaturilor noastre, ne putem cunoaste in primul rand pe noi insine, asa cum suntem, cu plusuri si minusuri, cu calitati si defecte. Apoi putem invata sa le folosim mai mult pe cele favorabile, le putem face sa lucreze pentru noi si, cel mai important, le putem slefui pe cele nefavorabile, putem invata sa le stapanim sau sa le controlam astfel incat sa atingem starea de echilibru in noi insine intai, si apoi in vietile noastre!

"Fii tu schimbarea pe care vrei s-o vezi in lume", ne invata Mahatma Gandhi si in asta este si scopul pentru care am venit, iar Divinitatea ne ajuta sa crestem, sa evoluam tocmai pentru ca intreaga lume sa creasca si sa evolueze, noi odata cu ceilalti si ceilalti odata cu noi, ca parte dintr-un infinit intreg!

Or, BaZi este un instrument minunat, care cere un efort imens din partea celui care doreste sa-i patrunda tainele, dar care devine extrem de eficient prin acuratetea oglinzii pe care ne-o ofera!!

Va recomand cu mare drag acest curs, mai ales pentru ca Risvan daruieste, pe langa cunoastere si tehnica propriu-zisa, experienta proprie, din ani si ani de studiu asupra subiectului in relatie directa cu oamenii si care nu poate fi regasita in niciun fel de documente sau materiale de studiu!

Fascinatia BaZi-ului

Incercand sa deslusesc din tainele BaZi-ului sau Cei Patru Stalpi ai Destinului, despre care o sa va vorbesc mai pe larg cu o alta ocazie, adica atunci cand voi reusi sa stapanesc mai bine acest subiect, m-a cuprins un sentiment... cum sa va spun... "din acela", de "WOOOW", ramanand pur si simplu bouche-bee, cum ar spune francezul, in fata a ceea ce reuseste o harta sa spuna despre cineva, despre viata lui, despre destinul lui si despre cum sa-si foloseasca sansele la maximum sau sa-si minimizeze neplacerile!!!

O harta care, la prima vedere, cuprinde o serie de semne indescifrabile pentru orice neofit in ale subiectului, dar care, pentru initiat, poate spune, de exemplu, cu precizie 100% ca va primi bani, cu si mai mare precizie de la cine - parinte, prieten sau bunic - si chiar de la ce parinte - mama sau tata sau bunica, bunic!!!

Sau se poate spune cu o la fel de mare precizie in ce domeniu al sanatatii pot aparea probleme pentru cineva si, mai exact, care ar fi remediile benefice sau, mai mult, prin ce metode sa evite orice fel de risc sau complicatie! Si asta doar privind si analizand o harta de genul celei de mai sus. Ce parere aveti? 

Personal, cand am reusit sa deslusesc asta in harta mea proprie pentru ceva care s-a intamplat intr-un trecut nu foarte indepartat si, analizand toti factorii implicati, care in BaZi se cheama stele, sa gasesc direct sursa, m-a napadit instant un sentiment de fascinatie!!!

Nu pot decat sa multumesc din tot sufletului meu Maestrului care mi-a intredeschis aceasta usa, Risvan Vlad Rusu, sa-i fiu recunoscatoare in fiecare clipa lui si Divinitatii care a ingaduit acest lucru!! 
Ba mai pot ceva :): sa-mi doresc cel putin la fel de mult sa nu fiu o "investitie proasta" si sa inmultesc, la randu-mi, talantii primiti, daruind din ce in ce mai mult bine celor din jur! Satisfactia zic eu ca merita efortul, chiar daca e enorm!

Abia astept sa va mai spun despre subiect. Pe cat mai curand :).

Iubirea de sine

Citind astazi articolul scris de o buna prietena pe blogul ei, mi-am adus aminte de cuvintele unuia dintre Maestrii mei, care ne invata odata: 

"Unii cred ca sunt mai putin daca le scade contul in banca sau daca raman fara slujba sau daca se despart de partenerii de-o viata sau daca trec printr-o pierdere! Insa noi nu suntem cu nimic mai putin sau mai mult decat Ceea ce Suntem!"

Si mi-am mai amintit de vremuri sper eu demult apuse, cand, trecand printr-o problema de sanatate, mi-a spus un terapeut ca "nu ma iubesc, ca nu ma iubesc si nu ma accept ca femeie"! 
La care am gandit si spus si reactionat cu viteza celui neintelept (care intai spune si apoi gandeste: "Cum? Eu? Vai de mine, se poate? Pai, uite cat cheltuiesc ca sa dau bine la imagine (pe pomezi, toale si alte zorzoane, adica). Cat ar trebui sa cheltuiesc daca m-as iubi, asa cum spui tu?"

Vai, mie, ca multa dreptate avea... pentru ca, de fapt, alocam atentie exteriorului in detrimentul interiorului! Pentru ca, de fapt, pierdusem de mult legatura cu sufletul, care, bietul, stia ca sunt la fel de valoroasa si de unica si de speciala in ochii Divinitatii si a tot Ceea Ce Este si fara fard, oja sau margele! Stia ca valoarea si stralucirea sta in puritate si in simplitate si mai stia ca, daca ma iubesc asa cum sunt, asta se simte de la o posta si o simt si cei din jurul meu, care nici nu mai au timp sa vada detaliile, ci savureaza cu fiecare por iubirea asta infinita, care a dat nastere intregii Creatii Divine, in care existam si traim!

Asta nu inseamna ca apoi am uitat sa ma spal sau sa ma imbrac cat de cat corect sau ca am iesit cu parul valvoi din casa :), ca doar echilibrul este cheia in toate, pana si in asta!
Asta inseamna pur si simplu ca nu a mai fost o tragedie daca nu aveam unghiile proaspat date cu oja atunci cand am iesit sa duc gunoiul :) si nu a mai fost o catastrofa daca m-am impiedicat si am cazut si nu a mai fost o calamitate cosmica daca mi-a ravasit vantul parul proaspat aranjat... pentru ca nimic din toate astea nu au facut mai putin din ceea ce sunt si pentru ca am invatat sa ma bucur mai mult, in primul rand de mine insami, si-apoi de viata insasi! 
Care oricum se petrece, independent de culoarea unghiilor mele :).

Judecata de ceilalti

"De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau si barna din ochiul tau nu o iei in seama?"

(Sf. Evanghelie dupa Matei, 7, 3)

Cu ceva vreme in urma, citind celebrele deja "Conversatii cu Dumnezeu" ale si mai celebrului Neale Donald Walsch, sufletul meu a tresarit la o idee, pe care voi incerca sa o reproduc asa cum mi-o amintesc, si anume: < Oricand te vei uita in oglinda si nu-ti va placea de tine, de Mine nu-ti va placea.

Oricand te vei uita la aproapele tau si nu-ti va placea de el, de Mine nu-ti va placea.>
Stiu ca atunci ceva in mine s-a cutremurat pentru ca sufletul meu a stiut ca asa este.

Incercand astazi sa gasesc pasajul exact, am dat de altele, in aceeasi idee:

Voi faceţi ceva şi mai rău decât să condamnaţi. Pur şi simplu căutaţi să vătămaţi ceea ce nu alegeţi. Încercaţi să-l distrugeţi. Dacă există o per­soană, un loc sau un lucru cu care nu sunteţi de acord, îl atacaţi. Dacă există o religie care nu este conformă cu a voastră, o consideraţi greşită. Dacă există un gând care-l contrazice pe al vostru, îl ridiculizaţi. Dacă există o idee diferită de a voastră, o respingeţi. Aici greşiţi voi, deoarece creaţi numai o jumătate dintr-un univers. Şi nu puteţi nici măcar să înţelegeţi jumătatea voastră, atunci când o res­pingeţi, din pornire, pe cealaltă.

Dar nu judeca şi nu condamna, pentru că tu nu ştii de ce se întâmplă un lucru şi nici ce scop are el.

Trebuie să încetaţi de a-L vedea pe Dumnezeu separat de voi şi pe voi separaţi unul de celălalt.

Si nu am putut sa nu ma intreb de ce ne este atat de usor sa-i catalogam pe ceilalti, sa le judecam faptele sau gesturile sau cuvintele ca fiind "bune" sau "rele", uitand la fel de usor ca toti suntem plamaditi din acelasi aluat, avand fiecare dintre noi framantarile si experientele noastre? Ce-ar fi sa trecem peste vocea mintii, care priveste un chip, uneori mai frumos plamadit, alteori nu atat de norocos si sa reprimam in noi acea voce cu care rostim: "Ia, uita-te si la asta, ce fata are!" sau "Cate kile are si asta!" sau "Ce acritura!" sau "Cat de plictisitor este" sau cate si mai cate astfel de remarci, urmate de multe ori de intoarcerea spatelui sau, si mai rau, de barfa, ganduri si emotii negative la adresa celui sau celei implicate? 

Si tot N. D. Walsch spunea:

 În Lumea lui Dumnezeu, compasiunea e fă­ră de sfârşit, dragostea nu încetează niciodată, răbdarea nu se termină niciodată. Numai în lumea omului, bunătatea este limitată.

Vezi frumuseţea acolo unde doreşti să o vezi. Vezi urâţenia acolo unde ţi-e frică să vezi frumuseţea.

Cunoastem cu totii indemnul Hristic, de a darui celorlalti ceea ce am dori sa primim noi insine si mi-am amintit de cate ori nu am vazut barfa primita ca raspuns la propria noastra barfa sau judecata a aproapelui. De multe ori, nu ne stapanim propriile experiente de viata astfel incat sa trecem peste ele considerand toate lectiile invatate si-atunci cum putem avea pretentia ca stapanim experientele altora, judecandu-le atitudinea, care nu este altceva decat un rezultat al vietilor lor? Si cum putem cunoaste Lumina daca nu cunoastem intunericul sau bucuria daca nu cunoastem tristetea?

In fond... "Puterea este atunci cand avem orice justificare pentru a ucide, dar nu o facem." Si asta inseamna cunoasterea si stapanirea de sine, fiind Iubire si Compasiune!

Iubirea umana versus Iubirea Divina

Hristos a Inviat!

Contempland ieri gesturile cuiva, meditam la iubirea pe care o manifestam cei mai multi dintre noi, in viata de zi cu zi. Ma gandeam ca, de multe ori, le zambim celor cu care ne intalnim oarecum conditionat, "ca sa...". "Ca sa ne spele masina mai bine", "ca sa ne dea florile mai frumoase", "ca sa ne serveasca mai repede la restaurant", "ca sa dam bine la imagine" si as putea continua la nesfarsit!

Cum ar fi oare daca am zambi pur si simplu, din inima, celor din jur, fara niciun "ca sa..." sau "pentru ca...."? Si mi-am amintit ca Soarele rasare zi de zi si ne iubeste pe toti, buni si rai, deopotriva, si ne incalzeste fara sa ne ceara ceva in schimb, fara sa aiba vreo asteptare din partea noastra... el continua s-o faca pur si simplu!
Asemenea pamantului care ne hraneste si ne sustine pe toti, fara vreo asteptare... pur si simplu!
Asemenea ploii care uda pamantul si-l hraneste si-l ajuta sa ne daruiasca roade... pur si simplu!
Asemenea aerului pe care il respiram si care ne sustine viata... pur si simplu!
Asemenea Divinitatii si ingerilor care ne ajuta si ne sustin fiecare pas fara sa astepte ceva in schimb... pur si simplu!

Si oare cum ar fi daca am zambi lumii intregi si fiecarui semen pe care-l intalnim pe cale fara sa asteptam ceva in schimb, ci doar asa, pur si simplu? Oricat de greu ne-ar fi sau oricat am suferi in viata sau oricat de mahniti am fi, sunt ferm convinsa ca un simplu zambet daruit celorlalti nu ne costa prea mult efort sau energie, iar efectul produs in ceilalti, prin fapta buna, e greu de cantarit in cuvinte.

Spunea unul dintre Maestrii mei ca "orice daruim celorlalti trece intai prin noi, bine sau rau deopotriva". De aceea, atunci cand ne pregatim sa ne infuriem sau sa ne maniem sau sa ne suparam sau sa calomniem, sa barfim, starea aceea trece intai prin noi si ne produce noua insine intai rau si suferinta, apoi celorlalti. 
In egala masura, cand iubim, cand imbratisam, cand zambim, cand suntem veseli si bucurosi, mai ales atunci cand o facem neconditionat, fara "pentru ca sa,...", starea trece intai prin noi insine, apoi ajunge la ceilalti.
Diferenta intre cele doua atitudini e ca de la Cer la Pamant si schimba mersul intregului univers.

Unde este Divinitatea?

"Cunoaste-te pe tine insuti", spunea Socrate....

Pe lungul drum al cunoasterii de mine insami, trecand prin infinite framantari sufletesti si stiind, oarecum ancestral, ca Iubirea este cheia, ma rugam de multe ori Divinitatii sa ma ajute sa iubesc mai mult.

Inteleptii spun ca iubirea de ceilalti incepe cu iubirea de sine, iar iubirea de sine incepe cu iubirea Divinitatii din noi insine. 
E Saptamana Sfanta a Patimilor Mantuitorului, care ne invata acelasi lucru: "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!"
Or, pe acest drum, ne putem intreba, de multe ori: "Si unde este Divinitatea in noi insine?"
Si-atunci L-am rugat sa ma ajute, urmand Calea corecta, sa descopar Divinul din mine, sa-l aflu, pentru a-L putea iubi mai mult si mai mult, pentru a ma putea iubi mai mult si mai mult, pentru a-i putea iubi pe ceilalti mai mult si mai mult...

Raspunsul vine negresit, intotdeauna! Este o o certitudine, o lege a Universului si nu trebuie decat sa fim atenti!

Imbratisam astazi o fiinta extrem de draga mie, asa cum am facut-o de mult, privind in ea Divinitatea si-i marturiseam, cu glasul sufletului, ca iubesc Divinul din ea, Ii spuneam Bunului Dumnezeu ca-L iubesc pe EL, cel care se afla in ea si-I eram recunoscatoare pentru ca A ingaduit aceasta imbratisare! 
O fractiune doar si raspunsul l-am primit... pai, noi ce asteptam? Faxuri, sms-uri, cu surle si trambite, eventual si focuri de artificii, care sa scrie mare si lat: "Eu sunt Divinul? Eu Sunt? Eu?"
EL este in toate... in fiinta draga pe care o strangem in brate, in orhideea inflorita care ne incanta simturile, in vorba dulce a cuiva care ne apreciaza un gest, in pamantul pe care calcam si fara de care nu am fi, in cerul albastru, in Maestrul care ne invata sa ne stergem "ochelarii" mintii de perceptii false, asteptari si atasamente, in hrana cea de toate zilele, in atatea si atatea daruri pe care ni le face in fiecare clipa, Fiind, pur si simplu!!

Si-atunci nu ne ramane decat sa Fim, aici si acum, precum si EL este!

"Pentru binele lui..."

M-am intalnit ieri cu un suflet tare drag mie, care m-a intrebat, la un moment dat "Ce mai face Gigel? Mai face proiectele acelea?" La care eu, dintr-un tipar atat de multi ani total neconstientizat, am inceput sa raspund, inainte de a gandi ceea ce spun: "Pentru binele lui, ii doresc sa le faca!"... si m-am oprit!
Pentru ca m-am auzit ce spun si am realizat grozavenia acestui gen de afirmatie!

Pai, de unde si pana unde am eu habar care este binele lui Gigel? Si de unde si pana unde are habar vecina din colt care e binele catelului care doarme pe iarba? Si... de unde si pana unde au habar parintii nostri, prietenii, sotii sau partenerele noastre de viata ce este mai bine pentru noi?

Cu un lucru sunt de acord, si anume cu acela ca putem avea cel mult impresia ca stim!
Pentru ca... adevarul are atatea nuante cate perechi de ochi sunt!
Pentru ca ceea ce este bine pentru mine poate ca nu este deloc bine pentru tine!

Exemplul care imi vine in minte este cel legat de stilul de munca in care au fost educati bunicii si parintii nostri si inca multi dintre noi, din pacate, cu cele minim 8 ore de munca zilnic, cu programul fix, la stat, eventual, cu salariul lunar, cu semnatul condicii etc. Si ne straduim sa ne educam, la randu-ne, progeniturile, bagandu-le in cap acelasi gen de obligativitate: "Sa te angajezi undeva, sa mergi dimineata la servici, sa vii seara, sa ai un salariu, ca e spre binele tau, maica!" 

Hai sa fim seriosi!! Dincolo de faptul ca plesnim de atata ipocrizie - de unde stim noi ca binele copilului e sa traga ca boul, angajat, cu carte de munca si cu tot tacamul si nu cumva sa-si porneasca propria afacere, sa puna pe picioare o firma, in care sa-si foloseasca si sa-si dezvolte din plin creativitatea? 
Ipocrizie pentru ca mintea umana are in esenta ei primara cuprinsa dorinta de a obtine castiguri maxime cu eforturi minime si nu cred ca un foarte mare procent din populatia planetei asteia ar refuza o viata traita in belsug si fara prea mare chin!

Cu vreme in urma, privind spre lastarele familiei cum incearca sa-si gaseasca un drum coerent in viata, m-am surprins gandind in tiparul de mai sus, urandu-le sa-si gaseasca un job, sa fie angajati undeva... insa repede m-am repliat, realizand pur si simplu ca pot fi cu mult mai impliniti avand afacerea proprie decat imbatranind trezindu-se dimineata, mergand robotizati spre un servici "la stat", in care creativitatea si frumusetea interioara nu sunt prinse in statul de functii, pensionandu-se depresivi, cu ochii si sufletele golite de orice licarire de bucurie si veselie si implinire...

Mai mult, de unde avem noi habar care sunt lectiile pe care le are de invatat copilul, sotia, vecinul sau unchiul?? De unde stim noi ca pentru Gigelul mentionat mai sus nu ii sunt mai potrivite proiectele muzicale in loc de cele... eoliene, sa zicem? De unde stim noi care sunt jaloanele drumului lui sau ei in viata, pe care ar trebui sa le bifeze ca invatate?

Si, uite-asa, ne trezim vorbind fara noi, emitand tot felul de judecati care mai de care mai abracadabrante asupra "binelui" celui din jur si, intr-o lume in care conteaza inca forta, din pacate, daca mai suntem si bine-dotati energetic, ajungem sa-i facem pe bietii oameni sa traiasca "binele" nostru, adica viata noastra in loc de viata proprie...

Rugaciunea pentru noi, toti

Fiecare din noi ne rugam... mai mult sau mai putin, mai des sau mai rar, cerand sau multumind, crezand sau chiar nu, sperand sau nu, din minte sau din inima, stiind sau nu cum sa o facem...
Pentru fiecare dintre noi exista trepte, etape pe acest drum al rugaciunii, despre care ne-au vorbit, in timp, marii Invatatori si Maestri ai lumii, marii sfinti si profeti, incercand sa ne invete cum sa o facem. 

Ne nastem in familii credincioase sau atee, suntem invatati de mici sau nu sa ne rugam, cu cuvinte simple, invatate pe de rost intai, ca, in timp, sa gasim in inima noastra cuvinte care vin natural si firesc, dintr-o credinta cu care am fost inzestrati cu totii, mai puternica sau mai slaba, in functie de lectiile si de drumul fiecaruia in viata. Asa ajungem, uneori, ca un simplu "Doamne, ajuta-ma!" sa cuprinda in el esenta celor mai maiestrite creatii, acatiste, rugaciuni ample, indiferent de religia in care au aparut ele.

Cu ceva vreme in urma, in momente de cumpana, in urma spovedaniilor, mi-au fost recomandate diverse acatiste, in functie de incercarea prin care treceam... de boala, a celor dragi sau chiar a mea, de necaz, de tristete, de lipsa... m-am indreptat spre ele, intai cu disperarea celui care-si pune speranta in ajutorul sfantului sau entitatii Divine careia i se adreseaza. 
Ceva insa nu-mi era clar... le citeam, cuminte, insa de multe ori fugeau gandurile - ispita bine cunoscuta multora dintre noi... m-am intrebat "De ce?", iar raspunsul a fost simplu: "Pentru ca nu este pornita din inima ta... poate ca, daca ai spune cu cuvintele tale, din adancul inimii, daca ai comunica asa cum ai comunica cu cel mai apropiat si sincer si devotat prieten si nu ai recita cuvinte simtite de altii, ar fi altfel."

In timp, am observat ca toate rugaciunile folosesc pluralul... oricare ar fi ocazia cu care sunt ele rostite, Sfintele Slujbe, Sfanta Liturghie, Sfintele Taine, Rugaciunea Domneasca "Tatal Nostru" sau orice carticica de rugaciuni as fi deschis, am observat ca toate il folosesc pe "noi"... "Si nu ne duce pe noi in ispita", "Miluieste-ne, Dumnezeule, dupa mare mila ta" si lista ar putea continua la infinit.

Cunoasterea altor religii si credinte mi-a dezvaluit acelasi lucru... binecunoscuta fiind practica budista, de exemplu, de dedicare a tuturor meritelor oricarei fapte bune, al oricarui gand bun, al oricarei respiratii, pas sau fapta pe care o facem pentru Iluminarea si eliberarea de toate suferintele si de cauzele suferintelor ale tuturor fiintelor vii.

Si-atunci un glas soptit, acea voce interioara, glasul ingerului, mi-a mai facut un dar, pentru care multumesc Divinului din adancul inimii mele!
Fiecare dintre noi ne trezim dimineata, multumind pentru o noua zi minunata care ne-a fost daruita si rugandu-ne, fiecare in felul nostru, pentru ocrotire, luminarea mintii si a sufletului si a drumului nostru in acea zi, fiecare avem planurile noastre, treburi si indatoriri pe care ni le dorim implinite... dar, precum noi, mai sunt si altii, multi altii. Alaturi de noi, in acea zi, poate ca mai sunt maini care vor sa spele, sa roboteasca in treburile gospodaresti, care pleaca la drum, care pornesc spre servicii pentru painea cea de toate zilele, care vor sa-si plateasca taxele :) sau merg la medici sau merg sa-i aline pe cei bolnavi sau aflati in lipsuri si suferinte... sunt multi care au chiar aceleasi preocupari... si-am inceput sa ma rog pentru toti cei care au aceleasi planuri, de exemplu, ca si mine, cu un simplu: "Doamne, ajuta-ne pe toti cei care mergem astazi spre servici sau spre medici sau spre bucurie sau spre asigurarea celor de folos si indruma-ne si trimite-ne noua tot ajutorul ingeresc de care avem nevoie pentru binele nostru si al intregii omeniri!"... sau "Doamne, ajuta-ne pe toti cei care ne dorim astazi sa spalam, sa ne primenim locuintele sau ni le renovam si daruieste-ne ingeri priceputi si de folos in toate, astfel incat sa terminam cat mai usor si cat mai repede toate cele randuite, pentru Slava Ta, in toate Cele Ale Tale!"

Si ce-ar fi sa ne imaginam ca suntem o multime de suflete, infinite suflete care se roaga simultan cu noi pentru toate astea? Poate ca nu vom afla in viata daca italianul pornit spre rezolvarea acelorasi treburi ca si noi a primit un ajutor pentru ca ne-am rugat pentru toti, ceea ce ar insemna ca avem nevoie de confirmari, ceea ce ar insemna, de fapt, o necredinta in lucrarea Domnului... si poate ca nu vom afla niciodata daca evreul sau portoricanul care trece prin aceeasi problema de sanatate ca si noi si care poate ca nu mai gaseste o speranta de alinare a suferintelor a fost ajutat sau nu... si asta chiar nu conteaza!
Dar merita sa incercam!

Despre vointa (II)

Mai corect spus, despre lipsa ei...

Povesteam ieri despre lectiile daruite de viata, cu toate experientele ei si pomeneam despre ispita ce apare la pachet parca odata cu lipsa vointei, si anume lenea, amanarea pe un maine nedefinit, de multe ori, din pacate, pe niciodata!

A stagna in lene, in amanare poate avea urmari extrem de triste... pentru simplul motiv ca "maine" se poate sa fie prea tarziu, "maine" se poate ca ocazia de a face un bine sa fie pierduta, "maine" se poate sa aduca o boala care sa excluda posibilitatea de a mai face ce puteam face "azi", "maine" se poate sa... nu mai fie!
Si in asta sta darul infinit al clipei prezente, al lui "aici si acum"... pentru ca "maine" fratele sau sora sau parintele cu care te-ai certat, de multe ori din vina ta sau pe care l-ai nedreptatit cu ceva s-ar putea sa nu mai fie la capatul unui "iarta-ma" sau al unui "te iubesc", care exista, de altfel, acolo, in suflet... iar regretele si mahnirea care apar dor atat de tare incat ranile se vindeca in ani, de multe ori in vieti!

Pentru ca "maine" catelusul pe care ai fi putut sa-l iei cu dragoste in caminul tau, sa-l ingrijesti, dar mai ales sa imparti bucurii si lacrimi si clipe si zile minunate impreuna, dar pe care nu l-ai luat "azi" din frica sau nestiinta sau nu conteaza ce, s-ar putea sa nu mai fie... sa fi fost calcat de o masina peste noapte sau, mai rau, omorat in bataie de suflete chinuite de brutalitate si furie...

Pentru ca "maine" poate aduce un accident, o boala incurabila, un cataclism, stergand de pe tabla vietii ocazia pe care ai avut-o "azi" de a ajuta pe cineva cu o vorba buna, cu un zambet, cu o mangaiere, cu o strangere de mana, cu o rugaciune... gesturi mici sau mari, dar care chiar fac diferenta pentru ca ele chiar schimba cursul vietii, al universului chiar!

De asta spuneam ca alegerea ne apartine in fiecare clipa si ca aceasta alegere ne determina ca spirite...
Pentru ca una dintre cele mai mari frici de care a trebuit sa scap, prin acceptare si intelegere, a fost legata de irosirea talantilor, de viata traita in van, de a fi o investitie proasta sau nerentabila... 

Si-atunci imi doresc simplu, mie si lumii intregi, sa reusim sa alegem in fiecare clipa ceea ce este mai bine pentru fiecare dintre noi si pentru intregul Univers! Sa cerem ghidaj si intelepciune in a face diferenta intre ce este mai potrivit in clipa de fata: a actiona sau a ne retrage in noi pentru a gasi cea mai potrivita miscare.
De fapt, a gasi acel echilibru perfect intre yin si yang, a gasi armonia din noi insine si apoi dintre noi si ceilalti, dintre noi si intreaga lume!